Evaluaţi acest articol
(92 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

- Domnule Cătălin Cristache, sunteţi singurul gălăţean care şi-a anunţat oficial candidatura pentru funcţia de primar al municipiului Galaţi. Ce v-a determinat să luaţi această decizie?

- Sunt gălăţean, iubesc Galaţiul şi tocmai pentru că iubesc acest oraş, a venit vremea să spun că „M-AM SĂTURAT”.

M-am săturat să trăiesc ­într-un oraş sinistrat. M-am săturat să văd cum, la Galaţi, lipsa de speranţă în ziua de mâine a devenit un mod de viaţă. Şi m-am săturat să văd cum, de 25 de ani, o mână de oameni care s-a autointitulat „clasă politică”, ne-a redus vieţile la supravieţuire. Am 37 de ani şi refuz să mai cred că nu se poate trăi altfel. Candidatura mea este o provocare pe care o adresez gălăţenilor, cerându-le ca anul pe care îl avem de parcurs până la alegerile locale, să fie anul în care să construim împreună viitoarea echipă care va conduce Galaţiul.

Ne-am obişnuit să fim activi politic doar în campaniile electorale, candidaţii punând în scenă o butaforie colorată cu promisiuni, sacoşe cu ulei şi zahăr, iar alegătorii rezumându-se la rolul de spectatori ai unui circ ieftin, interesaţi mai mult de scălâmbăielile clovnilor decât de performanţele acrobaţilor.

Invit gălăţenii să participe la un alt fel de a-şi alege gospodarii, nu prin formula „pe repede-nainte”, ci printr-un proiect comun, prin care să identificăm împreună problemele oraşului, cauzele reale ale acestora, soluţii sustenabile pe termen lung şi, cel mai important, printr-o echipă capabilă să ducă la îndeplinire aceste soluţii. Administraţia locală trebuie să devină un proiect participativ, deschis cu precădere spre suportul şi efortul cetăţenesc, ţinut cât mai departe de interesele pur politice. Nu este un proiect imposibil, iar la 37 de ani nu mi-am pierdut speranţa că, în jurul nostru există oameni vrednici, pregătiţi profesional şi cu un profil moral fără pată, dispuşi ­să-şi apere dreptul la un trai decent şi să se implice într-o astfel de construcţie.

De 25 de ani, ni se picură îndoiala şi deznădejdea în suflete, spunându-ni-se că nu se poate mai mult, că nu se poate mai bine. Eu cred că se poate.

- Pentru cei care nu vă cunosc atât de bine, spuneţi-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră.

- Am crescut în Galaţi, în cartierul Micro 14, sunt căsătorit şi am un copil, o fetiţă de şase ani. Am absolvit Liceul „Traian Vuia”, după care am urmat cursurile Facultăţii de Nave şi Inginerie Electrică din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos”. Din 2006 îmi conduc propria afacere şi, din 2013, sunt preşedintele filialei Galaţi a Partidului Mişcarea Populară.

- Puţini dintre gălăţeni ştiu că sunteţi inginer în cadrul RAR Galaţi, instituţie pe care aţi şi condus-o de altfel timp de câţiva ani. Sunteţi cel care a schimbat din temelii reprezentanţa din oraşul nostru.

- Într-adevăr, între anii 2009 şi 2013 am fost director al Registrului Auto Român - Galaţi, cel mai tânăr director de filială din ţară, la acea dată. Am preluat o instituţie învechită la propriu, cu dotări inadecvate şi insuficiente, care îşi desfăşura activitatea în mijlocul unor dărâmături din strada Tecuci. Am început modernizarea RAR prin introducerea sistemului de management şi a criteriilor de monitorizare şi evaluare a activităţii şi performanţei personalului. În cele din urmă, am reuşit să realizăm, prin parteneriat public-privat, un nou sediu al RAR Galaţi, situat în afara oraşului, pe Şoseaua Smârdan, probabil una dintre cele mai moderne facilităţi de acest tip din ţară, cu dotări de ultimă oră şi personal de înaltă calificare.

                                                 RAR - sediul vechi şi cel nou

Parcursul urmat a fost: management modern, personal calificat, creşterea încrederii publicului în serviciile oferite, creşterea ofertei de servicii şi, implicit, a veniturilor, urmată firesc de o investiţie de natură să asigure funcţionarea viitoare a RAR Galaţi. Soluţia de administrare a unei familii, a unei companii sau a unui oraş este aceeaşi, ambalată doar altfel: adoptă deciziile cu gândul la viitor, apucă-te de treabă când ai lângă tine un om harnic şi priceput, asigură-te că ai resursele necesare pentru a termina ce începi, asigură-te în fiecare zi că nu te abaţi nici de la ţelul propus şi nici de la costurile planificate, fă ca efortul de astăzi să nu fie doar o risipă, ci o fărâmă din ziua de mâine.

- În ultimii ani, v-aţi implicat activ în susţinerea unor campanii umanitare şi acţiuni de voluntariat în judeţul Galaţi. Aţi reuşit astfel să vă apropiaţi mai mult de oameni şi să le înţelegeţi nevoile?

- Solidaritatea umană este adevărata măsură în care ne regăsim în semenii noştri. Aşa am fost crescut, în asta cred şi asta sunt. Orice acţiune întreprindem şi nu se subscrie acestui principiu este doar o manifestare a neputinţei de a fi om. Să îţi ajuţi semenii este un act care nu are nevoie de justificare, un gest pentru care nu „tai factura”, nu dai şi nu ceri socoteală. Spre bucuria mea, am constatat că nu sunt puţini cei care gândesc la fel ca mine.

În 2013, am venit în sprijinul locuitorilor din comuna Buciumeni, rămasă izolată ca urmare a căderilor masive de zăpadă. Tot în 2013, am fost alături de locuitorii satelor Corni, Măcişeni, Valea Mărului şi Cudalbi, loviţi crunt de inundaţii.

În iarna anului 2014, le-am sărit încă o dată în ajutor, atunci când au fost înzăpeziţi. Am găsit cu adevărat fascinant în aceste acţiuni de voluntariat, nu atât faptul că am putut răspunde strigătului de ajutor al unor oameni loviţi de năpastă, cât nevoia concetăţenilor de a veni în sprijinul acestora. Acestea au fost momentele care m-au motivat cu adevărat şi care m-au determinat să cred că gălăţenii sunt capabili de efort şi dăruire, atunci când simt şi constată că gesturile şi acţiunile lor au finalitate şi pot schimba vieţile celor din jur.

Consider că solidaritatea socială este principalul liant al unei comunităţi şi nu mă refer numai la a fi alături de cei defavorizaţi sau de cei care trec prin momente dificile. O comunitate se dezvoltă doar dacă este antrenată solidar în proiecte comune, care pot aduce bunăstare tuturor membrilor săi. Până la urmă, oricât ai încerca să îţi asiguri confortul propriu, orice eforturi ai face pentru a-ţi asigura traiul personal, atâta timp cât trăieşti într-o colectivitate, viaţa îţi este influenţată de aceasta mai mult decât de eforturile proprii. Nu poţi trăi bine de unul singur şi nu poţi supravieţui fără ajutorul celor din jur.

Luaţi exemplul actualei crize în care se zbate oraşul: sistarea livrării de apă curentă pentru mii de locuitori ai oraşului. Este un exemplu tipic de lipsă a solidarităţii. „Atâta timp cât eu am apă, nu mă interesează dacă alţii n-au”, spun unii; „Nu-i treaba mea, eu plătesc şi am”, spun alţii; „Nu pot, nu am din ce sau nu vreau să plătesc” este un alt răspuns la aceeaşi întrebare; „Bateţi-vă între voi şi vă dăm apă atunci când o-ţi plăti”, le-a răspuns primarul tuturor, fără deosebire. Şi nimeni n-are apă: nici bun-platnicul, nici cel care nu plăteşte, nici harnicul, nici leneşul şi nici săracul... Toată lumea suferă în egală şi nedreaptă măsură. Iar aici nu s-a ajuns decât din lipsă de solidaritate socială, manifestată în forma sa maximă de exprimare, prin ignorarea neputincioasă sau rău-voitoare a acestei fracturi sociale de către autorităţile locale.

- Ce nu funcţionează la nivelul municipiului nostru? Cum credeţi că veţi reuşi să schimbaţi faţa oraşului?

- Ce merge în Galaţi aşa cum ar trebui să meargă? Administraţia gălăţeană funcţionează, de 25 de ani, ca un grup transpartinic de interese, niciuna din „marile realizări” care ne-au fost aruncate în ochi, în toată această perioadă, nu a fost altceva decât o disimulare a unui interes privat, obscur şi nu de puţine ori oneros.

Din 90, acelaşi grup de oameni conduce Galaţiul, într-un parteneriat tacit şi complice, schimbând doar, din când în când, ştampila partidului pe ale căror liste candidează: PC, PSD, PNL, UNPR...

În 2015, industria oraşului nu mai furnizează suficiente locuri de muncă, serviciile publice sunt la pământ, infrastructura de utilităţi funcţionează la cota de avarie, acţiunile culturale sunt aproape inexistente, serviciile sanitare sunt dezastruoase, nivelul forţei de muncă neocupate (intenţionat nu folosesc termenul de „şomaj”) este, de mai bine de 10 ani, între primele cinci din ţară, la fel şi ponderea populaţiei tinere care părăseşte oraşul căutându-şi un rost pe alte meleaguri. Oraşul se sufocă şi moare. Schimbarea radicală a calităţii administraţiei locale este cea care va provoca ceea ce dumneavoastră numiţi „schimbarea la faţă a oraşului”. Instituţii publice depolitizate, o administraţie formată din profesionişti, criterii de evaluare şi standarde de performanţă introduse în toate instituţiile administraţiei locale, transparenţă decizională reală, dezbaterea publică a proiectelor de interes local, sprijinirea şi încurajarea organizaţiilor civice în a se alătura efortului de a genera programe de dezvoltare a oraşului, sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii în efortul de a genera locuri de muncă şi implicit, venituri la bugetul local, iată elementele principale de natură să revitalizeze Galaţiul.

Prin depolitizarea instituţiilor înţeleg eliminarea oricăror criterii şi raţiuni politice atât în angajarea şi promovarea personalului, cât şi în adoptarea deciziilor manageriale. Ceea ce vedem, astăzi, în administraţia publică gălăţeană este doar cumetrie şi încuscreală: ca să afli de ce a fost angajată sau promovată o persoană, nu trebuie să întrebi cine este şi ce ştie să facă, ci al cui nepot, ginere, cumnat, verişor de-al doilea sau plimbător de căţel este, iar în loc de diplomă este suficient carnetul de partid. S-a ajuns până într-acolo încât, iată, creăm instituţii şi societăţi comerciale nu pentru a structura un sistem pe baze sănătoase, ci pentru a avea unde ne muta neamurile după ce au falimentat tot ce le-a ieşit în cale. Ca să nu existe dubii, mă refer la Calorgal, ultima invenţie a actualului primar în materie de disimulare.

O administraţie competentă şi eficientă este tot ceea ce îi trebuie mediului de afaceri pentru a se dezvolta sănătos. Majoritatea serviciilor unui oraş sunt furnizate de mediul de afaceri, iar eliminarea incompetenţei şi a corupţiei din administraţia locală se va regăsi, în cele din urmă, în calitatea bunurilor şi serviciilor livrate populaţiei inclusiv de sectorul privat.

Încurajarea sectorului privat prin înlesniri şi facilităţi pe care administraţia le poate acorda, pe de o parte, şi prin asigurarea unui climat economic şi administrativ sănătos, pe de altă parte, sunt principalele pârghii prin care administraţia locală poate genera locuri de muncă şi bunăstare cetăţenilor săi. Pentru asta nu trebuie voinţă politică, ci doar voinţa de a nu face politică atunci când este vorba de administraţie. Mediul de afaceri nu îşi poate asuma responsabilitatea socială activă, condiţie a unei dezvoltări moderne şi sustenabile, într-un mediu birocratic şi administrativ fanariot.

Nu mai departe de anul trecut, 3.500 de locuri de muncă şi o investiţie de 40 de milioane de euro au fost pierdute de actuala administraţie, ratând (a câta oară?) în favoarea Brăilei. În ceea ce priveşte relaţia cu cetăţeanul, cred într-un raport contractual între acesta şi aleşii săi.

Vorbim tot timpul de „mandat” de primar, fără a avea şi un „contract de mandat”. Până acum, totul a început cu promisiuni şi s-a sfârşit cu datul din umeri. Eu nu vreau să fac promisiuni. Eu vreau să îmi asum, prin contract, programul de dezvoltare şi guvernanţă a oraşului, cu obiective clare şi măsurabile, cu termene şi responsabilităţi bine definite. Ştiu că se poate şi altfel şi vreau să demonstrăm împreună, toţi gălăţenii, că suntem în stare să punem temeliile unei administraţii locale moderne şi sănătoase. O astfel de administraţie este condiţia necesară şi suficientă ca Galaţiul să îşi reia traseul de oraş european.

 

Ştiu că putem şi, pentru asta,
vreau să
 Deschidem Galaţiul.

(P)

Citit 7688 ori Ultima modificare Joi, 10 Decembrie 2015 00:59