Se simte în aer o liniște grea, ca o apăsare. Nu e liniștea aceea bună, dintr-o dimineață de vară, când îți bei cafeaua în tihnă și simți că ai timp. Nu. E o liniște de dinaintea furtunii, una care nu anunță nimic bun. O tăcere apăsătoare, care vine nu din calm, ci din teamă. E tăcerea celor care nu mai întreabă „ce-o să mai fie?”, pentru că, așa, din instinct, simt că răspunsul n-o să le placă.La noi, în România, liniștea asta are chipul fricii. Frica de ...