Codul civil prevede că vârsta legală minimă pentru încheierea căsătoriei este de 18 ani. În mod excepţional, legea recunoaşte minorului dreptul de a încheia căsătoria, însă numai dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
- minorul care vrea să se căsătorească a împlinit vârsta de 16 ani; această vârstă se referă atât la femeie, cât şi la bărbat;
- există motive temeinice care justifică încheierea căsătoriei (ex. starea de graviditate a viitoarei soţii minore, naşterea unui copil de către aceasta);
- a fost obţinut un aviz medical favorabil, care atestă aptitudinea fizică şi psihică a minorului de a încheia căsătoria;
- există încuviinţarea la căsătorie a părinţilor sau, după caz, a tutorelui, iar în lipsa acestora, a persoanei ori a autorităţii abilitate să exercite drepturile părinteşti;
- există autorizarea căsătoriei de către instanţa de tutelă (judecătoria) în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul minorului.
În cazul în care între părinţi există neînţelegeri în sensul că unul dintre ei refuză să-şi exprime acordul pentru încheierea căsătoriei, va hotărî instanţa de tutelă, în raport de interesul superior al minorului. Dacă unul dintre părinţi este decedat, pus sub interdicţie judecătorească, decăzut din drepturile părinteşti sau se află în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa (ex. este dispărut, debil mintal, execută o pedeapsă privativă de liberate) este suficientă încuviinţarea celuilalt părinte.
În situaţia minorului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părintească pentru care a fost instituită tutela, căsătoria acestuia se încuviinţează de către tutore. În lipsa părinţilor şi a tutorelui care să poată încuviinţa căsătoria minorului, este necesară încuviinţarea persoanei sau a autorităţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti (o rudă, asistentul maternal profesionist, familia sau instituţia de ocrotire care l-a primit pe minor în plasament).
În privinţa autorizării de către instanţa de tutelă, cererea pentru această autorizare se face de către minorul care a împlinit vârsta de 16 ani, în calitate de reclamant, asistat de reprezentantul său legal. Competenţa de soluţionare a cererii aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul minorului care doreşte să se căsătorească. Cererea se soluţionează în camera de consiliu cu ascultarea obligatorie a minorului. Opinia acestuia este luată în considerare în funcţie de vârsta şi gradul său de maturitate.
Pe baza înscrisurilor anexate cererii (acte de stare civilă, raportul de anchetă psihosocială efectuată la domiciliul minorului, avizul medical pentru căsătorie etc), instanţa verifică existenţa şi temeinicia motivelor invocate de minor în cerere şi pronunţă o încheiere civilă. În cazul refuzului instanţei de a autoriza căsătoria, minorul poate face apel la tribunal în termen de 30 de zile de la comunicarea încheierii, potrivit dreptului comun. Decizia pronunţată de tribunal este definitivă.
Taxa judiciară de timbru pentru cererea prin care se solicită instanţei autorizarea căsătoriei minorului este de 20 lei.
Cu privire la vârsta legală pentru încheierea căsătoriei, menţionăm şi faptul că legea nu stabileşte şi o vârstă maximă până la care se poate încheia căsătoria. De aceea, este posibilă încheierea căsătoriei la orice vârstă, chiar la extremă bătrâneţe (în pragul morţii), dacă sunt îndeplinite condiţiile de validitate prevăzute de Codul civil.
De asemenea, legea nu impune nicio diferenţă de vârstă maximă între viitorii soţi. Teoretic, căsătoria poate avea loc indiferent de diferenţa de vârstă între soţi. Existenţa unei diferenţe prea mari de vârstă poate, însă, constitui un indiciu că se doreşte încheierea unei căsătorii fictive, în sensul că se urmăreşte alt scop decât întemeierea unei familii.
