Codul civil prevede că, prin desfacerea căsătoriei, obligaţia de întreţinere între soţi încetează. Cu toate acestea, soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în stare de nevoie datorită unei incapacităţi de muncă apărute înainte de căsătorie sau în timpul acesteia.
De asemenea, soţul divorţat are dreptul la întreţinere şi atunci când incapacitatea de muncă se iveşte în termen de 1 an de la data desfacerii căsătoriei, însă numai dacă este cauzată de o împrejurare în legătură cu căsătoria (de ex., în cazul fostei soţii, o incapacitate determinată de naşterea unui copil).
CITEŞTE ŞI: Timbrarea cererii de chemare în judecată
Când divorţul este pronunţat din vina exclusivă a unuia dintre soţi, acesta nu beneficiază de întreţinere din partea fostului soţ decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
În toate cazurile, dreptul la întreţinere al fostului soţ încetează prin recăsătorire.
Cuantumul obligaţiei de întreţinere este de până la o pătrime din venitul net al fostului soţ obligat la plată, în raport cu mijloacele sale materiale şi cu starea de nevoie a celui care o cere.
CITEŞTE ŞI: BREVIAR JURIDIC/ Regimul comunităţii legale de bunuri
Starea de nevoie se apreciază în funcţie de condiţiile de viaţă pe care soţul respectiv le-a avut în timpul căsătoriei, şi nu prin raportarea la condiţiile minime de supravieţuire.
De menţionat că întreţinerea acordată fostului soţ, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu poate depăşi jumătate din venitul net al soţului obligat la plată.
