BREVIAR JURIDIC/ Divorţul prin acordul soţilor, pe cale judiciară

BREVIAR JURIDIC/ Divorţul prin acordul soţilor, pe cale judiciară
Evaluaţi acest articol
(15 voturi)

Codul civil prevede două modalităţi ale divorţului prin acordul soţilor pe cale judiciară, şi anume:

- divorţul solicitat de ambii soţi;

- divorţul solicitat doar de unul dintre soţi, printr-o cerere acceptată de celălalt soţ.

Condiţiile pentru pronunţarea acestui divorţ sunt:

- să existe consimţământul soţilor pentru desfacerea căsătoriei;

- niciunul dintre soţi să nu fie pus sub interdicţie judecătorească.

Nu are relevanţă durata căsătoriei şi nici dacă există copii minori rezultaţi din căsătorie sau adoptaţi. Cererea de divorţ trebuie să fie semnată de ambii soţi sau de către un mandatar comun,  cu procură specială autentică. Prin această cerere, când este cazul, soţii pot stabili şi modalităţile în care au convenit să fie  soluţionate cererile accesorii divorţului.

Cererile accesorii se referă la numele pe care îl va purta fiecare soţ după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei copilului după divorţ, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, prestaţia compensatorie, dreptul la despăgubiri etc.

Primind cererea, instanţa de judecată verifică dacă există consimţământul soţilor şi fixează un termen pentru soluţionarea cererii. La acest termen, instanţa îi întreabă pe soţi dacă stăruie în cererea de divorţ şi, în caz afirmativ, pronunţă divorţul, fără să administreze probe privind motivele de divorţ.

De asemenea, în cazul în care soţii sunt de acord cu privire la cererile accesorii, prin aceeaşi hotărâre, instanţa de judecată ia act de această învoială, în condiţiile legii.

Atunci când soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanţa administrează probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestora şi, la solicitarea părţilor, pronunţă o hotărâre cu privire la divorţ, în baza consimţământului soţilor. Totodată, instanţa soluţionează cererile privind numele soţilor după divorţ şi, când este cazul, exercitarea autorității părinteşti şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor.

Hotărârea de divorţ pronunţată pe baza acordului soţilor este definitivă, iar hotărârea cu privire la cererile accesorii asupra cărora soţii nu s-au învoit poate fi atacată cu apel.

În afară de situaţia în care consimțământul soţilor pentru desfacerea căsătoriei este exprimat concomitent de ambii soţi, prin cererea depusă şi semnată de aceştia, Codul de procedură civilă prevede şi o procedură simplificată de divorţ, în cazul în care cererea este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele care au determinat destrămarea vieţii conjugale. În această situaţie, dacă reclamantul este de acord, instanţa de judecată poate pronunţa divorţul fără să cerceteze temeinicia motivelor invocate şi fără să menţioneze vreo culpă a soţilor pentru desfacerea căsătoriei.

Prin urmare, pentru ca divorţul să se pronunţe prin această procedură simplificată, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- cererea de divorţ să se întemeieze pe culpa pârâtului;

- pârâtul să recunoască (prin întâmpinare sau răspunsul la interogatoriu) faptele care au determinat destrămarea căsătoriei (practic, prin această recunoaştere, pârâtul este de acord cu divorţul);

- reclamantul să fie de acord cu desfacerea căsătoriei fără administrarea de probe şi fără indicarea culpei pârâtului în hotărârea judecătorească.

Dacă reclamantul nu este de acord să se pronunţe divorţul în această modalitate, cererea de divorţ va fi soluţionată potrivit regulilor procedurale privind divorţul judiciar bazat pe culpă.

Instanţa competentă să soluţioneze cererea de divorţ este judecătoria în a cărei circumscripţie se află ultima locuinţă comună a soţilor, cu condiţia ca cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivă. Dovada ultimei locuinţe comune a soţilor se face cu actele de identitate ale soţilor sau prin declaraţie autentică pe propria răspundere privind locuinţa comună. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau niciunul dintre ei nu mai locuieşte în circumscripţia în care se află această locuinţă, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul.

Taxa de timbru pentru divorţul judiciar prin acordul soţilor este de 200 de lei.

Citit 5400 ori Ultima modificare Luni, 04 Iulie 2016 17:58