În cadrul contractului de închiriere, proprietarul (locator) se obligă să-i asigure chiriaşului (locatar), folosinţa temporară, a unei suprafeţe locative în schimbul unei sume de bani, denumită chirie.
Contractul de locaţiune se poate încheia atât sub semnătură privată, cât şi sub formă autentică, la orice birou notarial din România, indiferent de domiciliul părţilor sau locul unde se afla imobilul. În cel de-al doilea caz, cât şi după înregistrarea la organele fiscale, contractul constituie titlu executoriu cu privire la plata chiriei.
Este obligatorie înregistrarea contractului de închiriere la organele fiscale teritoriale. Acesta trebuie să cuprindă în mod obligatoriu perioada pe care se întinde închirierea, valoarea chiriei lunare, condiţiile în care se realizează primirea şi restituirea cheilor, obligaţiile părţilor cu privire la modalitatea de desfăşurare a contractului.
Durata de valabilitate a contractului de închiriere nu poate fi mai mare de 49 de ani. Chiar dacă părţile ar stabili un termen mai lung, acesta se reduce de drept la 49 de ani. Dacă părţile nu au stabilit prin contract durata închirierii, locaţiunea se consideră încheiată pentru un an, în cazul imobilelor nemobilate, şi pentru o lună în cazul celor mobilate.
Obligaţiile părţilor
Proprietarul are obligaţia de a preda bunul şi de a-i asigura chiriaşului o folosinţă liniştită şi utilă, cât şi obligaţia de a efectua reparaţiile necesare pentru a menţine bunul într-o stare de întrebuinţare corespunzătoare. Dacă aceste reparaţii sunt făcute de chiriaş, proprietarul e obligat să îi plătească, pe lângă contravaloarea acestora, şi dobânda legală calculată de la data efectuării lucrărilor. De asemenea, proprietarul trebuie să îi garanteze chiriaşului faptul că imobilul nu are probleme (vicii) care ar face imposibila folosinţă, în tot sau în parte a acestuia. Proprietarul poate fi obligat să plătească despăgubiri chiriaşului chiar şi pentru viciile aparente, dacă acestea îi afectează viaţa sau sănătatea. În cazul nerespectării acestor obligaţii de către proprietar, chiriaşul poate cere rezilierea contractului sau obligarea la plata de daune-interese.
Chiriaşul are obligaţia să plătească chiria aşa cum s-a obligat prin contract, să plătească cheltuielile de întreţinere, să folosească imobilul în mod corespunzător şi să restituie bunul, la încetarea contractului, în aceeaşi stare.
În cazul în care chiriaşul nu foloseşte bunul în mod corespunzător sau îi schimbă destinaţia, acesta poate fi obligat de către proprietar la plata de daune interese. Chiriaşul are obligaţia de a efectua pe cheltuiala sa reparaţiile curente. De asemenea, este obligat să notifice proprietarul despre necesitatea efectuării lucrărilor care sunt în sarcina acestuia, sub sancţiunea plăţii de daune interese.
Există posibilitatea subînchirierii imobilului de către chiriaş doar dacă acest lucru nu a fost interzis în mod expres în cuprinsul contractului.
