O incursiune în Antichitate ne ajută să ne amintim că filozoful Empedocle a identificat în aceste elemente cele patru substanţe imuabile, eterne şi indestructibile, care nu pot trece una în cealaltă, putându-se doar combina şi dând astfel naştere materiei. Iată, de exemplu, expresia "A se face foc şi pară", a cărei semnificaţie este "a se supăra rău" sau "a turba de mânie", ca în enunţul "Când a auzit că băiatul lui a fost bătut de trei colegi de clasă, Ovidiu s-a făcut foc şi pară".
O expresie folosită frecvent în exprimarea de zi cu zi este "A băga mâna în foc pentru cineva", care înseamnă "a garanta pentru cineva" sau "a fi sigur de caracterul şi comportamentul cuiva", ca în enunţul "Nu sunt mulţi cei în care am încredere deplină, însă pentru Mirela bag mâna în foc: nu m-a dezamăgit niciodată". O altă expresie în care apar substantivele "mână" şi "foc" este "A scoate castanele din foc cu mâna altcuiva", care înseamnă "a vrea să rezolvi o problemă complicată sau periculoasă, în interes personal, folosindu-te de altcineva", ca în enunţul "Când vine vorba de o situaţie grea, Tudor nu riscă niciodată şi apelează întotdeauna la prieteni. Ăsta-i felul lui, preferă să scoată castanele din foc cu mâna altuia".
Citim adeseori despre bătălii, lupte şi asedii la sfârşitul cărora învingătorii declanşează represalii împotriva învinşilor. Una dintre expresiile pe care le întâlnim în majoritatea acestor situaţii este "A trece prin foc şi sabie", cu sensul de "a măcelări", "a masacra", "a distruge prin forţă armată" şi chiar "a incendia". Iată şi aici un enunţ exemplificator: "După ce năvălitorii au cucerit cetatea, i-au trecut prin foc şi sabie pe cei găsiţi înăuntru".
Tot o accepţie marţială are şi expresia "A deschide focul", care înseamnă "a declanşa tirul" sau "a începe tragerile cu o armă de foc: pistol-mitralieră, puşcă-mitralieră, tun etc.", ca în enunţul: "Soldaţii din prima linie au deschis focul de îndată ce au observat câteva mişcări suspecte în dispozitivul inamic".
Sursa: "Pastila de Limbă", Radu Paraschivescu
