Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Sunt bulgărul acela – cred că-l ştii –
rostogolit în jurul firii tale
când timpul meu – tic-tac, tac-tic – bătea
ca un pui strâmb, cu aripi inegale!
Şi m-ai văzut şi-ai spus că nu mă laşi
departe, fără ploaie şi zăpadă,
să mă usuc, să fiu biet lut uitat,
că n-ai s-azvârli cu mine niciodată –
şi-acuma stau pierdut în calea ta
şi-aştept să se audă, să se vadă!
Sunt bulgărul acest, pe care-l calci
şi îl azvârli, frumoaso, după mine,
când sar în raiul tău să fur pământ
fiindcă am secundele puţine
şi n-au în ce să prindă rădăcini,
să se-nmulţească şi să mai rămână
sclave iubirii tale până când
nici o ţărână n-o mai fi ţărână –
şi până când nu va mai fi nici „când”,
şi până când nu va mai fi nici „până”!

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)

Citit 1970 ori Ultima modificare Vineri, 16 August 2019 17:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.