Miriapode uriaşe, de mărimea unei maşini şi cu o greutate de circa 50 de kilograme, vânau cândva în regiunile din nordul Angliei, au dezvăluit experţii în urma descoperirii „întâmplătoare” a unor fosile cu o vechime de 326 de milioane de ani, informează DPA/PA, preluată de Agerpres.
Cea mai mare fosilă a unui miriapod uriaş descoperită vreodată a fost găsită întâmplător pe o plajă din Northumberland, în satul Howick, după ce o secţiune dintr-o stâncă s-a prăbuşit pe mal. Pentru a deveni atât de mare, creatura, cunoscută sub numele de Arthropleura, trebuie să fi avut o alimentaţie bogată în nutrienţi de origine vegetală şi se poate să fi fost chiar un prădător, hrănindu-se cu alte nevertebrate sau cu mici amfibieni. Exemplarul era alcătuit din mai multe segmente articulate de exoschelet, asemănătoare ca formă cu miriapodele moderne.
Aceasta este doar a treia astfel de fosilă găsită vreodată şi este, de asemenea, cea mai veche şi cea mai mare. Experţii sunt de părere că fosila reprezintă doar o secţiune din exoscheletul creaturii, care a ajuns în albia unui râu şi a fost apoi conservat în nisip. Segmentul are o lungime de aproximativ 75 de centimetri, ceea ce i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să estimeze că întregul corp ar fi putut măsura aproximativ 2,7 metri lungime şi ar fi cântărit 50 de kilograme.
Rămăşiţele vieţuitoarei datează din perioada carboniferă, cu mai bine de 100 de milioane de ani înainte de era dinozaurilor. La acea vreme, Marea Britanie se afla în apropierea Ecuatorului şi avea o climă caldă. Un fost doctorand care se plimba de-a lungul coastei, în ianuarie 2018, a reperat rămăşiţele într-un bloc mare de gresie care se desprinsese din stâncă.
Dr. Neil Davies, de la Departamentul de Ştiinţe ale Pământului din cadrul Universităţii Cambridge, autorul principal al unui studiu despre fosilă, a spus: „A fost o descoperire total întâmplătoare. Când bolovanul a căzut, s-a spart şi a expus perfect fosila, pe care s-a întâmplat să o observe unul dintre foştii noştri doctoranzi când a trecut prin apropiere”, a explicat el.
Fosila a fost îndepărtată cu permisiunea agenţiei guvernamentale Natural England şi a proprietarului terenului, Howick Estate, şi a fost transportată la Cambridge pentru a fi studiată. Aceasta era atât de mare, încât a fost nevoie de patru oameni pentru a o căra.
''Deşi nu putem să ştim cu certitudine cu ce se hrăneau, erau o mulţime de nuci şi seminţe hrănitoare disponibile în aşternutul de frunze la acea vreme şi poate chiar să fi fost prădători care s-au hrănit cu alte nevertebrate şi chiar cu vertebrate mici, cum ar fi amfibieni'', a spus Davies.
Aceste vieţuitoare au populat regiunea ecuatorială timp de aproximativ 45 de milioane de ani, înainte de a dispărea, posibil ca urmare a încălzirii globale, fenomen din cauza căruia clima a devenit prea aridă, sau din cauza extinderii reptilelor, care le-au depăşit în competiţia pentru sursele de hrană.
Fosila urmează să fie expusă public la Muzeul Sedgwick din Cambridge, de la începutul anului viitor. Rezultatele studiului au fost publicate în Journal of the Geological Society.
