Dinicu (Constantin) Golescu s-a născut pe 7 februarie 1777, în localitatea Golești, din județul Argeș, fiind fiul lui Radu Golescu, mare ban al Țării Românești.
Trăgându-se dintr-o mare familie de boieri, Dinicu Golescu a dobândit rangul de mare logofăt în 1812. A avut parte de o educație bună, studiind la Academia Grecească din București.
S-a numărat printre boierii care au sprijinit Revoluția lui Tudor Vladimirescu de la 1821.
Scrierile sale, dintre care cea mai cunoscută este "Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826", sunt rezultatul preocupărilor sale de factură luministă, iar memorialul său de călătorie este, de fapt, un program politic și cultural deghizat.
În urma uciderii lui Tudor Vladimirescu, de teama represaliilor, Dinicu Golescu s-a refugiat la Brașov. A revenit în Țara Românească în 1826. A fost unul dintre cei mai activi partizani ai înnoirilor și s-a consacrat unui program de reforme culturale și sociale.
S-a stins din viață, pe neașteptate, pe 5 octombrie 1830.
