Oameni de seamă. Eugen Ionescu, promotor al teatrului absurdului

Oameni de seamă. Eugen Ionescu, promotor al teatrului absurdului
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Scriitorul Eugen Ionescu s-a născut pe 13/26 octombrie 1909, la Slatina. Şi-a petrecut copilăria în Franța, la Paris, unde părinții săi s-au stabilit în 1911. În 1925, s-a întors în România, unde a urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care a absolvit-i în 1932.

A debutat literar în 1928, cu poezii publicate în "Bilete de papagal" a lui Tudor Arghezi, după care, în 1930, și-a început activitatea publicistică în revista "Zodiac". Debutul editorial l-a reprezentat placheta de versuri "Elegii pentru ființe mici", din 1931. Volumul "Nu", apărut în 1934, un manifest contestatar al numelor consacrate din literatura epocii, ca Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Eugen Lovinescu, Ion Barbu, Mircea Eliade, a provocat un scandal în lumea literară.

În 1945, s-a stabilit în Franța. O mare parte a scrierilor sale au rămas risipite în publicațiile literare ale vremii.

Anul 1950 a semnificat începutul unei prodigioase cariere de dramaturg, prin premiera, la 11 mai, a piesei "Cântăreața cheală". Autorul a intrat în rândurile avangardei artistice pariziene, devenind mai târziu unul dintre teoreticienii avangardei teatrale din deceniul al șaselea, numită "teatrul absurdului". Dintre piesele reprezentative pentru arta sa amintim: "Lecția", "Scaunele", "Victimele datoriei", "Jacques sau supunerea", "Ucigaș fără simbrie", "Rinocerii", "Regele moare", "Pietonul aerului", "Setea și foamea". Aproape toate piesele sale au apărut și în traducere românească, fiind montate pe scene din țară.

Este cunoscut în afara României cu numele Eugène Ionesco.

Articolele sale polemice, reunite în volumul de atitudine politică "Antidotes", apărut în anul 1977, îl definesc ca luptător pentru eliberarea spirituală a constituției umane. De altfel, dramaturgul s-a dovedit "un neobosit opozant al dictaturii comuniste din România", iar în 1989 a denunțat "genocidul cultural şi procesul de subdezvoltare din țară", într-un rechizitoriu prezentat la Bruxelles.

A fost distins de-a lungul carierei cu numeroase premii și medalii. I-au fost consacrate numeroase manifestări culturale, atât în țară, cât mai ales în străinătate.

A decedat la Paris, pe 28 martie 1994.

În mai 2008, la București, a fost lansat, în variantă bilingvă româno-spaniolă, volumul "Sclipiri și teatru"/ "Destellos y teatro", care cuprinde povestiri scurte și texte inedite ale dramaturgului.

Pe 26 noiembrie 2009, a fost numit membru post-mortem al Academiei Române. Membru al Academiei Franceze era de pe 25 februarie 1970.

Citit 472 ori Ultima modificare Vineri, 31 Martie 2023 09:15

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.