Dramaturgul și prozatorul Ion Luca Caragiale s-a născut pe 30 ianuarie 1852, în localitatea Haimanale (localitatea îi poartă astăzi numele), din județul Dâmbovița.
Atras de teatru, a urmat, la Conservatorul de Artă Dramatică din Capitală, clasa de mimică și declamațiune.
După debutul în gazetărie, la 21 de ani, în revista "Ghimpele", a colaborat la diferite publicații ale vremii, cu cronici dramatice, schițe, traduceri, respectiv: "Convorbiri literare", "Românul", "Telegraful", "Tribuna" ș.a. De o valoare deosebită sunt articolele sale pe teme sociale sau politice apărute în presă, dintre care se detașează articolul-pamflet "Din primăvară până-n toamnă", publicat în revista vieneză "Die Zelt", în 1907.
În scrierile sale - piese de teatru, schițe, farse - Caragiale a satirizat lumea pitorească a Capitalei și provinciei de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, afirmând că "nimic nu-i arde pe ticăloși mai mult decât râsul". S-a remarcat cu predilecție în dramaturgie, prin originalele comedii de moravuri: comedia în două acte "O noapte furtunoasă" (1878), farsa într-un act "Conu Leonida față cu reacțiunea" (1880), comedia în patru acte "O scrisoare pierdută" (1884), comedia în trei acte "D’ale carnavalului" (1885), drama "Năpasta" (1890).
Creator al schiței în literatura română, I.L. Caragiale a scris mai multe "Momente" și "Schițe", asemănătoare teatrului prin fondul lor dramatic și comic: "Domnul Goe", "Vizita", "Bubico", "Tren de plăcere", "Căldură mare", "Un pedagog de școală nouă", "Inspecțiune", "Telegrame".
Ca nuvelist, Caragiale a cultivat proza de observație psihologică și naturalistă: "O făclie de Paști", "Păcat", "În vreme de război" și pe cea fantastică: "La hanul lui Mânjoală", "Kir Ianulea".
A tradus din literatura universală tragedia în versuri "Roma învinsă", de Al Parodi, "La camaraderie", de E. Seribe, dar şi din creațiile lui M. Twain, Ch. Baudelaire, E.A. Poe. Opera sa a fost, la rândul ei, tradusă în mai multe limbi.
La 9/22 iunie 1912, I.L. Caragiale a decedat la Berlin; mai târziu, a fost înmormântat la Cimitirul "Bellu" din București.
Pe 28 octombrie 1948, a fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române.
