Ion I. Nistor s-a născut pe 4 august 1876, în Vicovu de Sus, județul Suceava. A urmat studiile la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Cernăuți, luându-și licența în anul 1902. Și-a continuat studiile la Viena, Munchen, Berlin și București. În anul 1909 și-a susținut la Viena teza de doctorat. Din anul 1911 a predat la Universitatea din Viena, iar în 1912 este numit profesor la Catedra de Istorie Sud-Est Europeană nou-înființată la Universitatea din Cernăuți. După izbucnirea Primului Război Mondial, în anul 1914, Ion Nistor devine președinte al Comitetului Refugiaților Români din Bucovina. La 2 ianuarie 1918, Ion Nistor a fost ales între cei opt membri ai Comitetului național al românilor subjugați din monarhia austro-ungară. În toamna anului 1918, Ion I. Nistor a fost ales în Consiliul Național Român din Cernăuți. A pregătit, alături de Iancu Flondor și Sextil Pușcariu, Congresul General al Românilor Bucovineni din 28 noiembrie 1918 și Adunarea Generală cu caracter plebiscitar din Cernăuți. Ion Nistor și-a adus deopotrivă contribuția la integrarea Bucovinei la statul român și la consolidarea României întregite. Și-a continuat, din anul 1919, activitatea didactică la Catedra de Istoria Românilor de la Facultatea de Litere a Universității din Cernăuți, al cărei prim rector a fost după reorganizarea ei pe baze românești. Lui i se datorează și înființarea la Cernăuți a Institutului de Istorie și Limbă. Între 1940-1941 a fost profesor la Universitatea din București, iar între 1943-1948 a lucrat la biblioteca Academiei Românești.
În plan politic, a înființat Partidul Democrat al Unirii din Bucovina, fiind ales președintele acestuia în septembrie 1919. A fost deputat și senator, a făcut parte și din guvern, fiind ministru secretar de stat și ministru în diferite ministere, între anii 1927-1940.
Ion I. Nistor a desfășurat activitate științifică remarcabilă prezentată în lucrări, studii și articole printre care: ”Bucovina sub raportul politic și administrativ”, ”Românii și rutenii în Bucovina. Studiu istoric și statistic”, ”Istoria Basarabiei”, ”Însemnătatea Unirii” ș.a.
În 1911 a fost ales membru corespondent, apoi în 1915 membru titular al Academiei Române.
A decedat pe 11 noiembrie 1962, la București.
Remember, colecție de articole
