Medic, scriitor şi academician, Alexandru D. Rădulescu s-a născut pe 26 august 1886, la Focșani.
A urmat studii medicale la București, unde în 1914 și-a susținut teza de doctorat cu tema "Un procedeu simplu de gastro-enterostomie și entero-anastamoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare". A lucrat ca medic la CFR (1914-1916), preparator la Clinica II Chirurgicală din București (1915-1919), medic primar și director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj (1920-1940), medic la Spitalul de Ortopedie și Tuberculoză Chirurgicală din București (1940-1962). În timpul Primului Război Mondial (1916-1918) a fost medic chirurg la Spitalul de Campanie nr. 5. În 1921, a înființat, la Cluj, primul spital de ortopedie din România.
Cele mai importante cercetări ale sale s-au încadrat în domeniile scoliozelor, pseudo-artrozelor, luxațiilor congenitale ale șoldului etc, iar rezultatele studiilor sale au fost publicate în articole din reviste academice de specialitate și lucrări proprii în domeniile arătate.
A fondat Revista de ortopedie și chirurgie infantilă (în 1927) și Societatea Română de Ortopedie (în 1931).
S-a remarcat și ca scriitor, publicând, sub pseudonimul Furpa Sera sau sub nume propriu, volumele: "Bătea un vânt de nebunie", "Surprinși de intimitate", "Trebuie să înving", "De altădată" - schițe și povestiri, "Sandu Ronea" - piesă în trei acte, "Cărăbușul de lumină".
La 1 noiembrie 1948, a fost ales membru corespondent, iar la 2 iulie 1955, membru titular al Academiei Române. A mai fost membru al Academiei de Științe Medicale București, al Academiei de Chirurgie din Paris, al Societății Internaționale de Chirurgie, al societăților de ortopedie din Bordeaux, Leipzig, Paris, Sofia, Varșovia.
A decedat pe 11 aprilie 1979, în București.
