Poetul şi nuvelistul german Hans Theodor Woldsen Storm s-a născut pe 14 septembrie 1817, fiind descendent al unei vechi familii cu rădăcini în orăşelul Hasum din Schleswig-Holstein [până în 1864, provincie a Danemarcei]. A făcut studii de drept şi a practicat avocatura.
Poeziile patriotice ale lui Theodor Storm, "În toamna lui 1850", "Rămas bun", "Mormintele lui Schleswig", precum şi cele cu tematică familiar-umană, "Privighetoarea", "Închide-mi ambii ochi", "Consolarea", izvorăsc din firea lui pasională, senzuală, chiar dacă adesea sunt umbrite de sentimentul efemerităţii, care le imprimă o notă de pesimism melancolic. Scrierile sale poetice proclamă idealul omului armonios, iar frumuseţea formei poetice cultivată cu simplitatea poeziei autentice şi cu un nespus simţ al muzicalităţii limbii a făcut ca operele sale să fie incluse printre capodoperele germane ale genului.
Acelaşi lirism străbate şi producţia lui nuvelistică, de la juvenil şi delicat romanticul "Iezerul albinelor", până la încununarea măiestriei epice în "Fantasma de pe calul alb". Tematica nuvelelor sale trece pe lângă marile contradicţii sociale ale vremii, ignorând existenţa şi lupta proletariatului. Multe dintre nuvelele sale cu caracter popular reiau basme, "Micul Havelmann", sau se apleacă asupra unor oameni necăjiţi, ca păpuşarii vagabonzi din "Pole Păpuşarul". Altele redau cu iz de atmosferă şi stil din trecut întâmplări de prin cronici: "Aquis submersus", "Carsten Curator", "Renate".
Capodopera lui Theodor Storm este nuvela "Fantasma de pe calul alb", care împleteşte elemente de folclor şi de fantastic din mediul sumbru şi aspru al ţărmului Mării Nordului cu lupta tragică dusă de constructorul de diguri Hauke Heie împotriva prejudecăţilor meschine ale oamenilor şi împotriva vitregiei forţelor dezlănţuite ale naturii.
Theodor Storm este considerat un maestru al nuvelei germane şi unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi umanişti ai realismului critic.
A decedat la Hanerau-Hademarschen, pe 4 iulie 1888.
