Muzicianul Gheorghe Dima s-a născut pe 28 septembrie 1847, la Brașov. A făcut studii de canto la Baden și Viena, studii de armonie la Graz, apoi a urmat Conservatorul din Leipzig, în perioadele 1872-1874 şi 1878-1880. A fost, în anii 1873-1874, interpret la Operele din Klagenfurt și Zurich.
Revenit în țară, în 1874, a fost profesor de muzică la Liceul "Andrei Șaguna" din Braşov (1874-1878), dirijor al Reuniunii Române de Gimnastică și Cântări (1875-1879), dirijor al Societății "Hermannstädter Mannergesang Verein" (1885-1888), profesor de muzică la Școala Civilă de Fete "Astra" din Sibiu (1892-1899), profesor de ansamblu coral, dirijor de ansamblu coral şi director al Conservatorului de Muzică din Cluj (1919-1925).
Gheorghe Dima a susţinut conferinţe şi prelegeri, a cules, a prelucrat şi a publicat folclor. A colaborat cu articole în publicaţii periodice ale vremii, precum "România musicală", "Luceafărul" din Sibiu, "Gazeta Transilvaniei" din Braşov. A tradus în limba română librete de operă, texte de cantate, oratorii, lieduri. De asemenea, a scris lucrări didactice pentru ridicarea nivelului învăţământului muzical secundar, printre care "Curs elementar de cântare pentru usul şcoalelor medii".
Personalitate artistică polivalentă, unul dintre primii maeştri ai polifoniei corale româneşti, compozitor liric prin excelenţă, Gheorghe Dima a desfăşurat o activitate muzicală variată, în calitate de dirijor, pianist acompaniator, interpret de lieduri, dar mai ales compozitor. A compus: lucrări corale religioase ("Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur", "Cântări liturgice", "Cântări bisericeşti"), piese corale şi prelucrări de folclor ("Imn festiv", "Cântece populare şi melodii vechi româneşti"), muzică vocală ("Liedes und Gesange"), muzică vocal-simfonică (baladele "Mama lui Ştefan cel Mare", pe versurile lui D. Bolintineanu; "Hora", pe versurile lui Vasile Alecsandri).
Prin întreaga sa operă, Gheorghe Dima a încercat să clasicizeze arta naţională, alcătuind un alt limbaj sonor, considerând că stilul românesc poate fi exprimat nu numai prin motive folclorice, modelul său în domeniul liedului fiind preluat de majoritatea compozitorilor din prima jumătate a secolului al XX-lea. A fost distins cu Premiul I al Asociaţiei "Mozart-Stiftung" din Salzburg, în 1880, pentru promovarea creaţiei compozitorului austriac W.A. Mozart.
Pe 7 iunie 1919, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
A decedat, la Cluj, pe 4 iunie 1925.
Academia Naţională de Muzică din Cluj, unde a fost primul director, şi Filarmonica din Brașov îi poartă numele.
