Un studiu efectuat recent arată că activitatea într-un loc de muncă stresant şi recompensarea insuficientă au asupra inimii efecte negative similare cu cele cauzate de obezitate.
Noile cercetări arată că bărbaţii, în special, care fac munci grele, chiar şi din punct de vedere psihologic, şi nu primesc un salariu corect pentru eforturile lor, riscă să dezvolte boli de inimă, spre deosebire de cei care nu sunt supuşi unui astfel de stres.
Descoperirile au fost publicate în revista American Heart Association Circulation, Cardiovascular Quality and Outcomes. Cercetătorii au subliniat că stresul la locul de muncă şi dezechilibrul efort-recompensă pot creşte riscul de boli de inimă, însă efectele combinate nu au fost studiate încă în detaliu. Studiul subliniază necesitatea urgentă de a aborda în mod proactiv condiţiile de muncă stresante, pentru a crea medii de lucru mai sănătoase, de care să beneficieze angajaţii şi angajatorii.
Cele mai recente date furnizate de European Heart Network arată că bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de deces la bărbaţi în aproape toate statele europene, cu excepţia a 12 ţări, cu aproximativ 3,9 milioane de decese pe continent. Conform American Heart Association, în Statele Unite acestea reprezintă principala cauză de deces.
Bărbaţii care au raportat că se confruntă cu stres legat de muncă sau cu dezechilibru efort-recompensă au experimentat un risc de boli de inimă cu 49 la sută mai mare comparativ cu cei care nu aveau aceste probleme. Munca stresantă şi lipsa de mulţumire s-au demonstrat a fi cei doi factori principali ai stresului fizic, impactul acestora asupra sănătăţii rezultând similar cu cel al obezităţii asupra riscului de boală coronariană.
Cu toate acestea, nu este încă clar dacă aceşti factori la locul de muncă afectează sau nu sănătatea inimii femeilor.
Tensiunea la locul de muncă se referă la mediile de lucru în care angajaţii se confruntă cu o combinaţie de cerinţe ridicate de producţie şi cu un control scăzut. Cerinţele deosebite pot include un volum mare de muncă, termene-limită şi numeroase responsabilităţi, în timp ce controlul scăzut înseamnă că angajatul nu prea are nimic de spus în luarea deciziilor, în procesul de elaborare şi în modul în care îşi îndeplineşte sarcinile. Dezechilibrul efort-recompensă apare atunci când angajaţii investesc un efort mare în muncă, dar percep recompense mici sau insuficiente - cum ar fi salariul, recunoaşterea sau securitatea locului de muncă.
Descoperirile oamenilor de știință sugerează că intervenţiile care vizează reducerea factorilor de stres de la locul de muncă pot fi deosebit de eficiente pentru bărbaţi şi pot avea implicaţii pozitive şi pentru femei, deoarece aceşti factori de stres sunt asociaţi cu alte probleme de sănătate prevalente, cum ar fi depresia, a spus medicul Lavigne-Robichaud, adăugând că natura neconcludentă a constatărilor pentru femei demonstrează necesitatea unor investigaţii suplimentare.
Autorii studiului au recomandat o serie de intervenții precum resurse suplimentare de sprijin, promovarea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea privată, îmbunătăţirea comunicării şi crearea unui mediu de lucru care să le permită angajaţilor să aibă mai mult control asupra propriei activităţi.
