Criticul și istoricul literar Alexandru Dima s-a născut la Turnu Severin, pe 17 octombrie 1905. A urmat cursurile liceale în localitatea natală, apoi a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București. Și-a continuat pregătirea în estetică, etnografie, istoria artelor și istoria limbilor romanice și germanice la Berlin, Munchen și Viena, în anii 1937-1938. Și-a luat doctoratul în litere și filozofie în 1938.
A fost, din 1945, profesor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde a susținut cursul de estetică literară și teoria literaturii și de literatură universală, apoi, din 1966, la Universitatea din București, la Catedra de Literatură Universală și Comparată. A condus Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din Iași, precum și Institutul de Teorie și Istorie Literară "George Călinescu" din București.
Dintre lucrările sale de estetică și filozofie a culturii, istorie și teorie, literatură comparată sunt de reținut: "Aspecte și atitudini ideologice", "Fenomenul românesc sub noi priviri critice", "Gândirea românească în estetică", "Probleme de estetică", "Studii de istorie a teoriei literare românești", "Conceptul de literatură universală și comparată", "Principii de literatură comparată", "Aspecte noi ale curentelor literare internaționale".
Pe 21 martie 1963, a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
A decedat, la București, pe 19 martie 1979.
