Contesa Anna de Noailles s-a născut Ana Elisabeta Brâncoveanu, la Paris, pe 15 noiembrie 1876. Poetă renumită în perioada interbelică în Franţa, membră a marii familii de boieri Brâncoveanu, nu a trăit niciodată în România şi nici nu a scris în limba română, dar a fost prima femeie primită în Academia Română.
A fost educată în mare parte acasă și vorbea fluent franceza, engleza și germana. Mama ei, femeie cultivată și sensibilă, i-a insuflat pasiunea pentru muzică și literatură. A publicat primele versuri la doar 13 ani. S-a căsătorit cu Mathieu de Noailles în 1897, devenind contesă de Noailles.
Primul volum de poezii, "Le Cœur innombrable", i-a apărut în 1901. În 1921, Academia Franceză i-a acordat Marele Premiu pentru Literatură, în urma publicării volumului "Les Forces eternelles". În anul următor, a devenit prima femeia admisă în Academia Regală Belgiană de Limbă Franceză. Pe 11 ianuarie 1931, a fost prima femeie care a primit înaltul grad de Comandor al Legiunii de Onoare.
Casa sa a devenit, după debutul de succes, cel mai mare salon literar din Paris. În salonul contesei se întâlneau nume mari ale literaturii franceze, precum Pierre Loti, André Gide, Frederic Mistral, Colette, Paul Valéry, Marcel Proust, François Mauriac, Paul Claudel. S-a bucurat de apreciere din partea societăţii franceze şi a lumii literare din perioada Belle Epoque.
Numele Annei de Noailles a ajuns cunoscut şi pe meleagurile româneşti. Cel care a pledat pentru recunoaşterea ei ca scriitoare a fost cărturarul Nicolae Iorga, la ale cărui insistențe Anna de Noailles a devenit, pe 25 iunie 1925, prima femeie admisă în Academia Română, ca membru de onoare. După Anna de Noailles, în rândurile Academiei Române a mai fost admisă o femeie - Elena Văcărescu, propusă de scriitorii Octavian Goga şi Mihail Sadoveanu, aceasta fiind verişoara contesei de Noailles.
Opera sa poetică dezvoltă într-o manieră foarte personală marile teme ale dragostei, naturii și morții. Anna de Noailles a rămas cunoscută mai mult pentru rolul de prietenă a unor literați celebri decât pentru poemele sale de influență parnasiană. Şi-a povestit memoriile în volumul "Cartea vieții mele".
A încetat din viață în apartamentul său din Paris, pe 30 aprilie 1933. Este înmormântată în cunoscutul cimitir Père-Lachaise.
