François-Marie Arouet, cunoscut după pseudonimul Voltaire, s-a născut pe 21 noiembrie 1694, la Paris.
În cariera sa literară care s-a întins pe o perioadă de peste 60 de ani, a scris multe poeme, eseuri și cărți, printre care "Candide" și "Scrisori privind națiunea engleză". Ideile provocatoare despre religie, libertate și etică i-au adus, în egală măsură, faimă și dispreț la curțile Europei și, mai târziu, l-au ajutat să-și consolideze reputația de figură fundamentală a iluminismului francez, dar şi de model al intelectualului angajat în slujba adevărului, justiţiei şi libertăţii de gândire.
A urmat Colegiul iezuit "Ludovic cel Mare", unde și-a descoperit spiritul critic. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemnițat în 1717, pentru unsprezece luni, la Bastilia.
A scris peste 50 de piese de teatru, 12 tratate despre știință, politică și filosofie și câteva cărți de istorie despre subiecte variate, începând cu Imperiul Rus până la Parlamentul francez, reuşind să introducă în literatură foarte multe versuri și o corespondență extinsă, care cumulează aproape 20.000 de scrisori către prieteni și contemporani. În 1718, a avut loc, la Paris, premiera operei sale "Oedip", care s-a bucurat de un succes fulminant, înregistrând 25.000 de spectatori, cifră imensă pentru acea epocă.
A fost, alături de Jean-Jacques Rousseau, un inițiator al Revoluției franceze și a luptat neobosit pentru drepturile civile (dreptul la un proces echitabil, libertatea de exprimare și libertatea religioasă) și pentru toleranță.
A încetat din viață pe 30 mai 1778, la Paris.
