Cântăreața franceză Edith Piaf s-a născut pe 19 decembrie 1915, pe stradă, la Paris, venind pe lume cu ajutorul unui polițist inimos. A consacrat în întreaga lume genul "chanson réaliste". În cultura franceză și europeană a secolului al XX-lea, șansonetista franceză ocupă un loc unic, exprimând prin vocea și interpretările sale deosebite angoasa și frământările unei generații, martoră a ascensiunii nazismului şi, apoi, participantă la reconstrucția postbelică a democrațiilor europene.
A avut o copilărie grea, fiind crescută de bunica ei, patroană a unui bordel. După sfârșitul Primului Război Mondial, tatăl său a fost angajat la un circ ambulant și a luat-o cu el pe Édith, cu care împărţea rulota care-i servea drept locuință. Pentru a-și ajuta tatăl, Édith a început să cânte pe stradă. La 17 ani a născut o fetiță, care avea să moară de meningită la doar doi ani, tragedie peste care nu a putut trece cu ușurință. Confuză și deznădăjduită, s-a alăturat lumii decadente a societății pariziene. A continuat însă să cânte, pentru a se întreține.
A fost remarcată pe stradă de proprietarul unui club de noapte de pe Champs-Élysées, care a convins-o să cânte în cabaretul său, numind-o "La Mome Piaf" ("Vrăbiuța"). În această perioadă, a fost invitată la radio și a reușit să scoată pe piață primul său disc, cu melodia "La foule". Au urmat multe turnee, printre care cele la New York, Mexico City, Rio de Janeiro sau Paris. În 1961, a marcat un mare succes cu piesa "Non, je ne regrette rien".
A încetat din viață pe 10 octombrie 1963, la Grasse. Inspirat din viața sa, în 2007 a fost relizat filmul "La vie en rose".
