Filosoful Johann Gottlieb Fichte s-a născut pe 19 mai 1762, la Rammenau, Germania. A studiat teologia la Jena și Leipzig. În 1794 a fost numit profesor de Filozofie la Universitatea din Jena. Prima sa scriere importantă, "Încercare de critică a oricărei revelații", a apărut în 1792, fără numele autorului pe copertă. Recenzenții au crezut că este o lucrare a lui Kant și au lăudat-o din belșug. Fichte a devenit astfel celebru peste noapte, când s-a aflat că este autorul cărții cu pricina.
Între 1794 şi 1799, a scris majoritatea cărților sale influente, dintre care amintim "Doctrina științei" şi "Etica". Însă opiniile sale politice și religioase nonconformiste i-au creat numeroși inamici, care l-au acuzat de ateism. În 1800, s-a mutat la Universitatea din Berlin, unde a publicat lucrarea "Menirea omului", iar în 1808 scrierea "Cuvântări către națiunea germană".
În 1809, a fost numit profesor la Universitatea din Berlin, apoi decan și rector al Universității. S-a stins din viață pe 27 ianuarie 1814, la Berlin, răpus de tifos.
