Matematicianul Simion Stoilow s-a născut pe 14 septembrie 1887, la București. A studiat la Colegiul Național "Carol I" din Craiova, iar în 1910 a absolvit Universitatea din Paris. În 1916, a obținut doctoratul în matematică. În perioada 1919-1921, a fost profesor de matematică la Universitatea din Iași, iar în perioada 1921-1939, la Universitatea din Cernăuți.
În 1939, s-a mutat în Capitală, activând mai întâi la Politehnică, iar din 1941 la Universitate, între 1944-1951 fiind rector, iar apoi decan al Facultăților de Matematică și Fizică. În 1946 a pus bazele Institutului de Matematică, al cărui director a fost până la sfârșitul vieții.
A devenit membru titular al Academiei Române în 1945. Creator al teoriei topologice a funcțiilor analitice și autor a peste o sută de publicații, Simion Stoilow este considerat fondatorul școlii românești de analiză complexă. S-a stins din viață pe 4 aprilie 1961, la București. În 1963, Academia Română a instituit Premiul "Simion Stoilow", acordat anual celor cu rezultate deosebite în cercetarea matematică.
