Bogdan al III-lea s-a născut la 16 iunie 1479, la Huși. A fost fiul lui Ștefan cel Mare și al doamnei Maria Voichița. A domnit în Moldova în perioada 2 iulie 1504—20 aprilie 1517. La sfârșitul lunii iunie 1504, în pragul morţii sale, Ştefan cel Mare l-a impus ca succesor al tronului. Istoricii consideră că ar fi fost asociat la domnie cu tatăl său din 1496 sau din 1498.
Lui Bogdan i se mai spunea şi „cel Chior" sau „cel Orb", deoarece în împrejurări necunoscute îşi pierduse un ochi. Bogdan al III-lea a moştenit de la părintele său calităţi de luptător curajos, iute în acţiuni şi ambiţios, dar nu şi pe cele de a fi chibzuit, de a prevedea mersul lucrurilor. Împins de boieri, Bogdan al III-lea s-a implicat într-un război cu Polonia, care a durat până în 1509.
În cadrul relațiilor cu Imperiul Otoman, Bogdan al III-lea a continuat să plătească tributul anual de 8.000 de galbeni, dublu față de cât plătise tatăl său, menținând, în schimb, independența țării. Extrem de dificile au fost relațiile cu tătarii, care au prădat Moldova în câteva rânduri, între 1510 şi 1513. A avut doi fii care au fost domni ai Moldovei: Ștefăniță Vodă şi Alexandru Lăpușneanu. A încetat din viață pe 20 aprilie 1517, la Huși, fiind înmormântat la Mănăstirea Putna.
