Charles Louis Alphonse Laveran, medic militar și parazitolog francez, s-a născut pe 18 iunie 1845, la Paris. În 1863 s-a înscris la Institutul de Medicină Generală din Strasbourg, pe care l-a absolvit în 1867.
În 1870, în timpul războiului franco-german, activează la Metz ca medic-ofițer. În 1874 obține catedra de Patologie Militară și Epidemiologie de la École de Val-de-Grâce. În 1880, pe când lucra la un spital militar din Algeria, a descoperit că malaria este cauzată de un protozoar. În urma rezultatelor cercetărilor, Laveran dobândește o răsunătoare faimă internațională, iar în 1889, pentru această descoperire, primește Premiul Bréant din partea Academiei de Științe.
Din 1884, Laveran devine profesor de Igienă Militară la École de Val-de-Grâce, iar în 1894 medic-șef (ofițer) la spitalul militar din Lille. În perioada 1896-1907, lucrează la Institutul Pasteur din Paris, unde a efectuat studii asupra unor agenți patogeni ca: hematozoare, trepanozomi și alte unicelulare din genul Plasmodium.
În 1908, a fondat Societatea de Patologie Exotică, căreia timp de 12 ani i-a fost președinte. În 1907, i se acordă Premiul Nobel pentru Medicină.
S-a stins din viață pe 18 mai 1922, la Paris.
