Inginerul și fizicianul american John Bardeen s-a născut pe 23 mai 1908, în Madison, SUA. A urmat școala primară şi şcoala medie centrală din Madison, apoi s-a înscris la Universitatea din Wisconsin. A absolvit Facultatea de Electrotehnică în 1928, dar pe lângă disciplinele specifice, a studiat matematica şi fizica. A continuat cu o specializare postuniversitară în domeniul geofizicii aplicate şi în domeniul radiaţiei antenelor. În această perioadă a inventat o metodă de identificare a zăcămintelor de petrol pe baza tensiunilor gravitaţionale şi magnetice terestre. Deşi avea diplomă de inginer şi o specializare postuniversitară, se simţea atras de fizică şi matematică, aşa că în 1933 a fost admis la Universitatea din Princeton, unde s-a specializat în domeniul aplicării teoriei cuantice în fizica corpului solid, susţinându-și teza de doctorat în 1936.
Al Doilea Război Mondial l-a obligat să-şi întrerupă cercetările în fizica corpului solid, fiind trimis să lucreze într-un laborator militar din Washington, unde a studiat aplicarea câmpurilor magnetice pentru detectarea torpilelor şi minelor. După terminarea războiului a lucrat la Compania „Bell Laboratories“, unde, împreună cu William Shockley şi Walter Brattain, a început să studieze înlocuirea tuburilor electronice cu dispozitive semiconductoare pe bază de siliciu şi germaniu. În 1947, cei trei au realizat primul tranzistor, numit tranzistor cu punct de contact. Prezentarea oficială s-a făcut într-o conferinţă de presă, dar comunitatea ştiinţifică nu a reacționat. După patru ani tranzistorul a fost folosit într-o aplicaţie cu impact social, fiind utilizat prima dată pentru realizarea unui aparat auditiv, având toate atributele: era de dimensiuni mici, avea un consum redus, asigura un factor de amplificare mare.
John Bardeen a câștigat de două ori Premiul Nobel pentru Fizică: în 1956, pentru tranzistor (împreună cu William Shockley şi Walter Brattain), și în 1972, pentru o teorie fundamentală a superconductivității. Tranzistorul a revoluționat industria electronică, permițând apariția Erei Informației, și a făcut posibilă dezvoltarea aproape a tuturor dispozitivelor electronice moderne, de la telefoane la calculatoare și rachete. Realizările sale din domeniul superconductivității, care i-au adus al doilea Premiu Nobel, sunt folosite în tehnologii medicale cum ar fi tomografia calculată și imaginile cu rezonanță magnetică. În 1990, Bardeen a apărut pe lista revistei ”Life” cu „100 cei mai influenți americani ai secolului”.
A încetat din viață pe 30 ianuarie 1991, la Boston, SUA.
