Mihail Kogălniceanu, om politic, istoric şi scriitor, s-a născut pe 6 septembrie 1817, la Iași. A studiat la pensionul lui Victor Cuénim din Iaşi şi la Institutul Francez din Miroslava. Şi-a continuat pregătirea la Luneville (Facultatea de Litere) şi la Berlin (Drept şi Istorie).
A fost publicist, scriitor, traducător, istoric, editor. În 1840 a scos revista ''Dacia literară'' şi ''Foaia Sătească a Prinţipatului Moldaviei''. A fost profesor la Academia Mihăileană, unde, în 1843, a rostit celebrul ''Cuvânt introductiv'' la Cursul de istorie naţională. În 1837 a publicat, la Berlin, ''Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens'', iar în 1841 a iniţiat cea dintâi colecţie de documente istorice, ''Arhiva românească'', urmată de ''Letopiseţele Ţării Moldovii''.
A participat la Revoluţia din 1848 din Moldova și a fost unul dintre cei mai aprigi luptători pentru Unirea Principatelor. A fost prim-ministru al Moldovei şi apoi al României, ministru de Interne, ministru al Industriei, agriculturii şi lucrărilor publice şi ministru de Externe. A fost și ministru plenipotenţiar şi trimis extraordinar la Paris. A încetat din viață pe 20 iunie 1891, la Paris.
