Duhovnicul ortodox român Arsenie Papacioc s-a născut pe 13 august 1914, în satul Misleanu, județul Ialomița. În 1932, a absolvit Școala de Arte și Meserii din București. La 18 ani, a devenit membru al Mișcării Legionare. După rebeliunea legionară din 1941, a fost condamnat la 6 ani de închisoare.
În 1942, a fost încarcerat la Aiud, până în septembrie 1946. În ianuarie 1947, a plecat la Mănăstirea Cozia. A trăit în mai multe mănăstiri, printre care Tismana, Sihăstria, Antim, Slatina. În 1958, a fost arestat și condamnat la 20 de ani de închisoare, pentru uneltire contra ordinii sociale. A trecut prin închisorile din Brașov, Aiud și Jilava. După eliberare, în 1964, a devenit duhovnicul Mănăstirii Cernica și apoi al Mănăstirii Techirghiol.
Cei 35 de ani de ani de duhovnicie la Techirghiol i-au adus renumele de "duhovnicul neamului de la malul mării". A scris cărți și articole de spiritualitate ortodoxă, care reflectă vasta sa cunoaștere teologică și experiența spirituală profundă: "Convorbiri duhovnicești", "Ne vorbește Părintele Arsenie", "Veșnicia ascunsă într-o clipă". A încetat din viață pe 19 iulie 2011, la Techirghiol.
