Academicianul Paul Bujor s-a născut pe 20 iulie 1862 la Bereşti, judeţul Galaţi.
A urmat Colegiul Naţional "Gh. Roşca Codreanu" din Bârlad, iar studiile universitare şi le-a făcut la Paris, specializarea biologie. În 1891, şi-a susţinut doctoratul în Știinţe naturale, la Universitatea din Geneva.
Întors în ţară, a fost asistent şi conducător de lucrări la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. În 1896, a ocupat postul de profesor de morfologie animală la Universitatea din Iaşi, rămânând aici între 1896-1936, timp în care a pus la punct colecţiile de morfologie animală din Iaşi. Paul Bujor are merite incontestabile în crearea şcolii ieşene de biologie animală şi în cercetarea hidrobiologică a lacurilor sărate, stabilind, de asemenea, procesul de formare al nămolului negru din Lacul Techirghiol.
A predat cursuri de anatomie comparată, embriologie, toate fiind realizate într-un spirit clar al evoluţionismului darwinist, acesta fiind şi motivul pentru care a intrat în multe polemici cu reprezentanţi ai creştinismului. A fost unul din hidrobiologii români însemnaţi, rezultatele cercetărilor sale intrând în patrimoniul zoologiei. A devenit membru de onoare al Academiei Române în 1948.
În ultimii ani ai vieţii, a activat în cadrul Muzeului de Istorie Naturală "Grigore Antipa" din Bucureşti.
Paul Bujor a fost şi un bun scriitor. Temele obsesiv alese erau oprimarea ţăranului şi ruinarea vieţii de la sate.Dintre cele mai cunoscute titluri ale sale, amintim: "Mi-a cântat cucu-n faţă", "Amintiri de A. Vlahuţă şi I.L Caragiale" şi "Îndurare!".
O altă latură a personalităţii lui Paul Bujor a fost cea de promotor al sportului şi gimnasticii, el fiind şi fondatorul primei societăţi de sport şi muzică din Iaşi, în 1901.
S-a stins din viaţă pe 17 mai 1952, la Bucureşti.
