Lingvistul de talie mondială Eugen Coșeriu s-a născut pe 27 iulie 1921, la Mihăileni, pe atunci județul Bălți al României (în prezent raionul Râșcani, R. Moldova). A fost un savant căruia 50 de universități din diferite țări i-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa, dar el însuși spunea despre sine că este un “un ţăran din Moldova de Sus, dintre Prut şi Nistru”.
A absolvit Liceul "Ion Creangă" din Bălți, apoi și-a continuat studiile în filologie la universitățile din Iași și Roma, dar a studiat și filosofie la Universitatea din Milano. Între 1950 și 1963 a predat la Universitatea Republicii din Montevideo, Uruguay, între 1961 și 1963 fiind profesor-invitat și la Universitatea din Bonn, Germania. Din 1963 și până la sfârșitul vieții a fost profesor la Universitatea din Tübingen. Mai multe generații de discipoli ai lui Eugen Coșeriu constituie Școala de lingvistică de la Tübingen.
Doctor în Filologie și Filosofie, autorul unui număr de peste 50 de volume și a mii de pagini de exegeză, al unor noi teorii despre principiile fundamentale ale filologiei, a contribuit la îmbogățirea metodologiei disciplinelor lingvistice.
Opera științifică a lui Eugen Coșeriu n-a cunoscut prea multe ediții în limba română, majoritatea lucrărilor savantului apărând în italiană, spaniolă, germană, franceză etc.
A fost membru de onoare al Academiei Române (din 1991) și fondatorul primei școli lingvistice din America de Sud și al Școlii lingvistice de la Tübingen. Părinte a ceea ce azi se numește lingvistica integrală, Eugen Coșeriu a fost unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului al XX-lea.
A încetat din viață pe 7 septembrie 2002, la Tübingen, Germania.
