Poetul şi traducătorul Vasile Pogor s-a născut pe 20 august 1834, la Iaşi. A studiat la pensionul francez din Iaşi, dar şi la Paris, unde şi-a luat doctoratul în Drept. A fost judecător, avocat, preşedinte de secţie, apoi prim-preşedinte al Curţii de Apel din Iaşi. Ulterior a fost consilier comunal, apoi primar al Iaşilor. A debutat în 1862, în ''Ateneul român'', cu traduceri.
A colaborat la publicaţia ''Din Moldova'', iar în 1866 a făcut parte din redacţia ziarului ''Constituţiunea''. A fost întemeietor, alături de Titu Maiorescu, I. Negruzzi, P.P. Carp şi Th. Rosetti, al Societăţii ''Junimea'', ale cărei şedinţe au fost găzduite multă vreme în casa sa.
Până în 1871, a fost proprietarul tipografiei în care s-au imprimat revista ''Convorbiri literare'' şi majoritatea scrierilor junimiştilor. Dintre scrierile sale menţionăm: ''Pastel de marchiză'', ''Sfinx egiptean”, ”La o jună greacă”, „Sala de operă”, ”O lacrimă furtivă'', ''Iarna”. A tradus din Horaţiu, Virgiliu, Anacreon, Goethe, V. Hugo. A încetat din viață pe 20 martie 1906, la Iași.
