Vasile Goldiș s-a născut pe 12 noiembrie 1862, la Mocirla, județul Arad, într-o familie de preoți. A absolvit Liceul Teoretic din Arad ca șef de promoție. În 1881, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie din Budapesta, apoi a urmat cursurile universității din Viena.
Cariera didactică și-a început-o la Preparandia din Caransebeș, apoi s-a mutat la Brașov. Aici i-a avut printre elevi pe intelectualii de mai târziu Octavian Goga, Sextil Pușcariu, Onisifor Ghibu s.a. Pe scena politică, s-a remarcat ca membru al Partidului Național Român din Transilvania.
A ținut numeroase discursuri despre libertatea națională și a încercat să apere învățământul românesc de legea școlară a ministrului maghiar Appony. Datorită abordării sale politice a devenit un adversar de temut în parlament, ceea ce i-a adus eșecul în alegerile din 1910.
A fost director al ziarului "Romanul" din Arad, un puternic instrument de luptă al românilor pentru înfăptuirea unirii.
În noiembrie a fost propusă convocarea unei adunări a românilor din Transilvania, unde să se discute problema arzătoarea a unirii cu România. Vasile Goldiș a fost cel care a redactat textul adunării și a ales cetatea istorică Albă-Iulia pentru desfășurarea evenimentului.
La 1 Decembrie 1918, Vasile Goldiș a citit Rezoluția Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, la care au participat români din toate colțurile Transilvaniei. Astfel, 1 Decembrie 1918 a devenit cea mai importantă filă din istoria românilor, când provinciile din țara noastră au format România Mare.
Vasile Goldiș a fost ministru al Cultelor în Consiliul Dirigent, vicepreședinte al delegaţiei care a prezentat actul unirii regelui Ferdinand I, ministru în guvernul central, deputat, membru al Academiei Române, președinte al "Astrei".
A încetat din viață pe 10 februarie 1934, la Arad.
