Gheorghe Alexandru Plagino s-a născut pe 16 noiembrie 1876, la Plăginești, Râmnicu-Sărat.
Gheorghe Plagino este numele care a intrat în istoria sportului românesc, în urmă cu mai bine de 100 de ani.
Printre cei aproximativ 1000 de sportivi sosiți la Paris pentru Olimpiadă se număra și un român, Gheorghe Plagino. Acesta s-a hotărât să plece singur în Franța ca să aducă glorie țării sale. Avea numai 23 de ani și era pasionat de tir sportiv.
Alături de încă 50 de sportivi din alte 24 de țări, Gheorghe a participat la prima sa probă olimpică din carieră. Din 20 de talere, Gheorghe a țintit doar 11, clasându-se pe locul 13. Așadar, n-a obținut vreo medalie, iar timpul petrecut în competiție a fost semnificativ mai mic decât călătoria sa din Dumbrăveni la Paris.
Este greu de demonstrat, dar cel mai probabil nu medalia îl interesa în mod special pe Plagino, ci aventura în sine. Datorită pasiunii și ambiției sale, a bătut un drum lung, care la vremea aceea nu dura numai câteva ore. Odată ajuns acolo, a cunoscut oameni din toate colțurile lumii, alături de care a petrecut mult timp și a schimbat diverse păreri.
A fost primul sportiv român participant la Jocurile Olimpice moderne, la Paris în 1900, și al doilea român, după George Gh. Bibescu, cooptat ca membru al CIO, în anul 1908. A făcut parte, de asemenea, din Comitetul Olimpic Român între 1914-1938. În 1908, a fost ales al 57-lea membru al Comitetului Internațional Olimpic prin vot poștal (al 35-lea în funcție), fiind retras de către autoritățile comuniste în februarie 1948. A deținut funcții de conducere în cadrul mișcării sportive din România, fiind vicepreședinte al Comitetului Olimpic Român (1923-1940) și președinte al Uniunii Federațiilor Sportive din România - UFSR (1933-1940).
A încetat din viață pe 3 mai 1949, la București.
