Scriitorul german Klaus Mann s-a născut pe 18 noiembrie 1906, la Munchen, ca fiu al celebrului scriitor german Thomas Mann. Crescând într-un mediu artistic, Klaus a fost influențat de moștenirea literară și intelectuală a familiei sale încă de la o vârstă fragedă, ceea ce l-a determinat să înceapă să scrie în adolescență.
Și-a făcut debutul literar într-o perioadă de efervescență culturală și artistică în Germania, publicând la doar 19 ani primul său roman, ”Dansul pios”. Acest roman este considerat prima operă de ficțiune germană care explorează deschis tematica homosexualității, un subiect tabu în acea perioadă, creând o operă ce reflecta nu doar frământările personale, ci și tensiunile sociale și culturale ale timpului său.
În 1927 și 1928, el și sora sa Erika au călătorit în SUA, ajungând ulterior până în Coreea și Siberia. Aceste experiențe au avut un impact profund asupra scrisului său, lărgindu-i perspectivele culturale și politice. Ascensiunea nazismului în Germania a marcat un punct de cotitură în viața și cariera lui Klaus Mann.
În martie 1933, după ce naziștii au preluat puterea, Klaus a ales exilul, stabilindu-se inițial la Paris, apoi la Amsterdam. În capitala Olandei, el a devenit o voce importantă a emigrației intelectuale germane, conducând revista culturală antifascistă ”Die Sammlung”. Aici, a publicat lucrări de o puternică critică socială și politică, inclusiv romanul ”Mefisto” (1936), o satiră acidă la adresa intelectualilor germani care au acceptat regimul nazist.
În 1934, Klaus a fost deposedat de cetățenia germană de regimul nazist, ceea ce l-a obligat să obțină cetățenia cehoslovacă. În 1936, Klaus a emigrat în SUA, unde și-a continuat activitatea literară și de conferențiar, avertizând constant împotriva pericolelor reprezentate de hitlerism. În 1939, a publicat ”Vulcanul”, un roman ce descrie viața în exil a germanilor și răspândirea acestora în lume, sub presiunea regimului nazist.
În 1942, s-a înrolat în armata americană și a participat la campania din Italia, servind în unitatea de război psihologic. După sfârșitul războiului, în 1945, Klaus s-a întors în Germania, unde a găsit casă familiei sale din Munchen parțial distrusă. Deși victoria împotriva nazismului a fost un moment de eliberare pentru el, perioada postbelică a fost marcată de o profundă deziluzie. Refuzul editorilor din Germania de a-i publica lucrările a fost o lovitură grea pentru el, care se simțea tot mai marginalizat.
Într-o stare de disperare totală, pe 21 mai 1949, s-a sinucis la Cannes, la doar 42 de ani.
