Filosoful Nicolae Bagdasar s-a născut pe 5 februarie 1896, la Roșiești, judeţul Vaslui.
A urmat cursurile Liceului "Codreanu" din Bârlad, apoi Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. În perioada 1922-1926, şi-a continuat studiile la Universitatea din Berlin. Formarea sa în Germania a stat sub semnul influenţelor lui Kant, ale neokantienilor şi ale şcolii fenomenologice a lui Husserl. Aceste trei influenţe convergente au stat la baza metodologiei sale critice. În 1926, la Berlin, a obţinut titlul de doctor în filosofie.
În 1929, a ocupat postul de asistent de logică şi teoria cunoştinţei, oferit de C. Rădulescu-Motru. În 1942, a fost numit profesor la catedra de Istoria filosofiei moderne şi contemporane, epistemologie şi metafizică de la Facultatea de Filosofie şi Litere din Iaşi, unde a activat până în 1949, când a fost numit consilier ştiinţific la Institutul de Filosofie din Bucureşti. A fost membru corespondent al Academiei Române, secţia literară (1942-1948), iar din 1970, membru titular al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice.
A coordonat ştiinţific cele cinci volume ale Istoriei filosofiei moderne, apărute în perioada 1937-1941, la care au colaborat 50 de gânditori români.
În 1928, a fost solicitat de C. Rădulescu-Motru să preia secretariatul de redacţie al Revistei de filosofie, apoi a fost secretar al Societăţii Române de Filosofie. A întemeiat şi condus Editura Filosofică, de sub egida Societăţii Române de Filosofie (1930-1944); aici a îngrijit, printre altele, colecţia marilor filosofi. Pentru a asigura apariţia în condiţii optime a cărţii filosofice şi a Revistei de filosofie, a înfiinţat tipografia "Tiparul universitar" (1935-1945).
A adus contribuţii notabile în unele domenii ale filosofiei (logică şi epistemologie, filosofia culturii şi a istoriei).
A fost un adept al autonomiei valorilor în domeniul culturii. Astfel, morala nu presupune necesar, în constituirea normelor proprii, fundamentul religios; arta, de asemenea, în fundamentarea principiilor sau a scopurilor ei, nu depinde de morală. Deşi nu vedea o prăpastie între cultură şi civilizaţie, Nicolae Bagdasar accepta distincţia uzuală dintre aceste concepte: dacă cultura e înţeleasă drept suma valorilor ideale, totalitatea unitară a bunurilor spirituale, privite în valabilitatea lor autonomă, civilizaţia desemnează adaptarea acestor valori la nevoile practice ale omului. Din acest punct de vedere, filosoful consideră cultura ca un scop în sine, iar civilizaţia ca un mijloc.
A încetat din viață pe 21 aprilie 1971, la București.
