Dimitrie Gusti, sociolog, etnolog, istoric şi filosof, s-a născut pe 13 februarie 1880, la Iaşi. A studiat Filosofie morală la Leipzig și Știinţe juridice la Berlin, obținând doctoratul în filosofie.
A fost fondatorul Şcolii Sociologice de la Bucureşti. A fundamentat metoda monografică, ce presupune abordarea simultană, multidisciplinară, a subiectului pe cadre şi manifestări, folosind echipe de specialişti din domeniul ştiinţelor sociale, medici, ingineri, agronomi, învăţători etc. Sistemul său nu era doar o expunere de fapte, ci un mod nou, original, de înţelegere a vieţii sociale şi un motiv nou de acţiune socială.
A iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925-1948). A obţinut legiferarea serviciului social în 1939, prin care se instituţionaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială. A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl şi G. Focşa, Muzeul Satului din Bucureşti (1936).
Conform doctorului în istorie Georgeta Filitti, Gusti îşi leagă numele şi de o lucrare neegalată până astăzi în istoria culturală a ţării, Enciclopedia României, în patru volume, apărută între 1938 şi 1943. Recunoscut ca autoritate internaţională în materie de sociologie, a încercat să organizeze, în 1939, al XIV-lea congres internaţional de sociologie la Bucureşti. Tentativa a eşuat din cauza izbucnirii războiului mondial.
Ca preşedinte al Academiei Române (1944-1946), a înființat Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Deşi regimul politic instaurat în România după război nu preţuia valorile ştiinţifice promovate de profesor, i s-a permis, până în 1947, să călătorească în Franţa şi SUA. A ţinut prelegeri la Paris, New York, Philadelphia, Washington, Chicago, Harvard. Aici profesorii au cerut să se iniţieze cercetări după modelul şcolii de la București.
La 17 mai 1936, a fost inaugurat, pentru public, pe malul lacului Herăstrău, din iniţiativa profesorului Dimitrie Gusti şi a colaboratorilor săi, Muzeul Satului Românesc, unul dintre cele mai mari şi vestite muzee etnografice în aer liber din lume, în care au fost reconstruite monumente de arhitectură populară de mare valoare ştiinţifică şi artistică. Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc pe 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea.
A încetat din viață pe 30 octombrie 1955, la București.
