Poetul de avangardă Ilarie Voronca (pe numele real Eduard Marcus) s-a născut pe 31 decembrie 1903, la Brăila. A debutat la Cenaclul ”Sburătorul”, poeziile sale fiind influenţate de George Bacovia şi Camil Baltazar.
A publicat, apoi, poezii în revistele ”Flacăra”, ”Năzuința” și ”Contimporanul”, care au constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, ”Restriști”. Era o poezie de atmosferă, care transcria tristețile și deznădejdea omului condamnat la existența cenușie a orașelor de provincie.
În 1927, a apărut la Paris poemul ”Colomba”, care marca o nouă tendință în scrisul său. Poetul a părăsit constructivismul, intrând în sfera de influență a suprarealismului, mișcare concretizată prin onirismul imaginii. Ritmul publicării plachetelor de versuri a continuat, neîncetând nici după stabilirea sa în Franța, în 1933. După aceea, creația sa a aparținut spațiului literar de adopție: ”L'Apprenti fantôme”, ”Beauté de ce monde”, ”Arbre”.
A devenit cetăţean francez în 1938. În ianuarie 1946, a vizitat în România, iar câteva luni mai târziu, pe 8 aprilie, s-a sinucis, la Paris, în timp ce lucra la „Manualul perfectei fericiri”.
