Compozitorul, muzicianul și muzicologul Pascal Bentoiu s-a născut pe 22 aprilie 1927, la Bucureşti.
A studiat Dreptul, la îndemnul tatălui său, dar fiind pasionat de muzică a studiat în particular vioara cu Vasile Filip, pianul cu Teophil Demetriescu, contrapunctul, compoziţie şi armonie cu vestitul Mihail Jora.
La sfârşitul anilor ’40, după venirea comuniștilor la putere, a fost dat afară de la Universitate şi condamnat la trei ani de muncă silnică. Eliberat din detenţie în 1953, Pascal Bentoiu şi-a petrecut următorii trei ani la Institutul de Etnologie şi Folclor, studiind armonia şi ritmul şi continuând să compună. În timpul perioadei comuniste, a preferat să se plaseze într-un con de umbră, a refuzat să devină membru de partid, dedicându-și întreaga existenţă muzicii.
Opera sa impresionantă cuprinde 8 simfonii, 4 poeme simfonice, 4 concerte pentru pian, vioară şi violoncel, 3 opere, 6 cvartete de coarde, 2 sonate, 30 de cântece, 21 de compoziţii speciale pentru teatru şi 6 cărţi, printre care lucrarea de referinţă „Capodopere enesciene”. Și-a dedicat 10 ani din carieră terminând lucrări enesciene rămase nefinalizate: Simfoniile a IV-a şi a V-a, Poemul simfonic „Isis” şi ciclul de cântece „Clément Marot”.
A primit două premii internaţionale: „Premio Italia”, pentru opera sa radiofonică „Jertfirea Ifigeniei”, şi Premiul „Guido Valcarenghi”, pentru opera „Hamlet”, plus nenumărate premii naţionale.
După 1989, a fost ales preşedinte al Uniunii Compozitorilor, pe care a condus-o doi ani si jumătate, încercând să o transforme într-o organizaţie care să funcţioneze după noile reguli ale democraţiei.
A încetat din viață pe 21 februarie 2016, la București.
