Romancierul şi dramaturgul rus de origine ucraineană Mihail Bulgakov s-a născut pe 15 mai 1891, la Kiev.
A urmat cursurile Facultății de Medicină din Kiev. În timpul Primului Război Mondial, a practicat medicina pe front, apoi într-o comună de lângă Kiev.
În 1920, a renunţat la cariera de medic şi s-a dedicat scrisului. În 1921 s-a mutat la Moscova, iar din 1925 a început să colaboreze cu Teatrul Academic din Moscova.
Din 1929, fiind considerat autor antibolşevic şi ”element duşmănos”, nu i s-a mai publicat nicio carte şi nu i s-a mai jucat nicio piesă. Trăind la limita supravieţuirii, Bulgakov s-a văzut nevoit să-i trimită dictatorului Stalin o petiţie, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, a vorbit despre dezechilibrul psihic la care e expus un creator a cărui existenţă este ameninţată.
Autor de excepţie, debordând de imaginaţie, scriitorul rus îmbină, în operele sale, genuri care nu par a avea vreo legătură unul cu celălalt, cum ar fi comicul, dramaticul, satira, fantasticul. Însă o face într-o manieră care impresionează, totul provenind dintr-un talent nativ.
Operele sale ridică probleme care nu prea au mai fost puse de alţi autori. Însă destinul său, de geniu neînţeles, de om căruia i s-a refuzat statutul de erou al epocii, de bolnav care a părăsit această lume în plină maturitate creatoare, la doar 48 de ani, este ca o oglindire nefastă a tragismului ce izvorăşte din unele scrieri ale sale.
Cel mai cunoscut roman al său este ”Maestrul şi Margareta”. Capodopera ”Maestrul şi Margareta” este, în egală măsură, roman de idee, poveste halucinantă abundând de elemente suprarealiste şi satiră socială savuroasă şi acidă. Nu întâmplător, romanul începe cu prezentarea unei discuţii în care preşedintele consiliului de conducere al unei asociaţii literare moscovite - Berlioz -, secondat de poetul Bezdomnîi, susţine teza potrivit căreia Iisus nu ar fi existat niciodată (în paralel redându-se fragmente din timpul vieţii Mântuitorului, respectiv judecarea şi răstignirea acestuia, cu accent pe ”personajul” Pilat din Pont). Aici e cheia cărţii - maleficul Woland (practic, însuşi Diavolul), alături de Behemoth şi alte ajutoare, îşi extrage energia şi îşi câştigă puterea din trădarea înfăptuită de oameni, din necredinţa acestora, neuitând să îi ”momească” şi să îi ”răsplătească” cu diferite promisiuni şi bunuri trecătoare (unele chiar inexistente) pentru a le cumpăra sufletele, ca şi în mitul faustian.
A încetat din viață pe 10 martie 1940, la Moscova.
