George Matei Cantacuzino, arhitect, pictor și scriitor român, s-a născut pe 23 martie 1899, la Viena. A fost un reprezentant al modernismului moderat și cel mai prolific teoretician al arhitecturii din România. Cunoscut pentru contribuția sa remarcabilă la arhitectura litoralului românesc, George Matei Cantacuzino a fost închis și apoi trimis să lucreze pe șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră.
A urmat cursurile liceale la Montreux şi Lausanne. Ulterior a studiat arhitectura la Şcoala Naţională de Belle-Arte din Paris, Secţia Arhitectură, iar în pictură a fost elevul lui Othon Friez şi al lui Aro Jo.
A legat prietenii cu oameni de cultură, atât din țară, cât și din Franța. Amintim pe Simon Bayer, poetul Ion Barbu, Lucien Fabre, Paul Morand, George Michaux, Theodor Pallady, Anton Bibescu, Marta Bibescu, Tudor Vianu, Mihail Sebastian, Constantin Brâncuși, Horia Teodoru, Alexandru Rosetti, Catul Bogdan, Gheorghe Brătianu, Ion Jalea, ș.a.
În ţară, a fost deputat între 1931-1933, iar între 1942-1948 a fost profesor suplinitor de istoria şi teoria arhitecturii.
Printre construcţiile importante pe care le-a construit se numără Palatul Crissoveloni, Palatul Elisabeta, Arsenalul de aviaţie de la Braşov, Hotelul Belona de la Eforie, Hotelul Rex de la Mamaia, Palatul Creditului Industrial din Piaţa Universităţii din Bucureşti ş a.
A fost responsabil pentru proiectarea unui ansamblu de vile remarcabile în perioada 1930-1934, multe dintre ele fiind prezente și acum. În principal, vilele de vară proiectate de Cantacuzino la Eforie Nord au fost construite pe terenul virgin aflat de-a lungul falezei, perpendicular pe bulevardul Ovidiu.
Între 1948 şi 1953 a fost trimis în închisoare de comunişti. După ieşirea din închisorile politice comuniste, între 1953-1956, a fost funcţionar la Direcţia Monumentelor Istorice, ulterior ocupându-se de restaurarea unor ctitorii din nordul Moldovei.
A încetat din viață pe 1 noiembrie 1960, la Iași.
