Publicista și traducătoarea Doina Cornea s-a născut pe 30 mai 1929, la Braşov.
A absolvit cursurile Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Cluj, continuându-şi activitatea la nivelul aceleiaşi instituţii, ca asistent universitar, apoi conferenţiar la Catedra de Limbi şi Literaturi Străine, specialitatea limba franceză.
Convinsă de faptul că „fiecare atitudine spirituală individuală contează”, a căutat, prin exemplu personal, să schimbe ceva în acordul tacit al majorităţii intelectualilor de raportare la sistem. Astfel, în 1980, a reuşit să dea o formă publică crezului său politic şi social în lucrarea ”Încercarea labirintului”, care a circulat într-un cerc restrâns.
Această primă iniţiativă a fost urmată de producerea în acelaşi regim a patru noi traduceri din limba franceză, edificatoare pentru concepţia sa despre lume şi societate, Petru Gherman cu ”Ieremia Valahul”, Lao Zi cu ”Tao to king”, Gabriel Marcel cu ”Dreptate şi adevăr” şi fragmente din Ştefan Lupaşcu, ”Omul şi cele trei etici ale sale”. Eforturile sale de traducător şi distribuitor de material intelectual incompatibil ideologiei de partid şi de stat au fost dublate de o activitate publicistică frenetică. Opiniile sale au fost preluate de postul Radio Europa Liberă şi apreciate ca semne despre existenţa în România a unor voci potrivnice atotputerniciei Bucureştiului.
Ca urmare a acestor acţiuni, Doina Cornea a fost exclusă din corpul didactic universitar şi a cunoscut regimul de strictă supraveghere a aparatului de opresiune ceauşist.
Mişcarea muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987 a fost folosită de ea pentru a-şi reafirma deschis profesiunea de credinţă, alegând de această dată ca formă de protest tipărirea şi răspândirea a 160 de manifeste de solidaritate.
Reacţia instituţiilor de resort nu a întârziat, temerara protestatară fiind închisă între noiembrie/decembrie 1987. Eliberată la finele anului, i s-a stabilit domiciliu forţat în Cluj-Napoca.
A participat la manifestaţia stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanţe.
A rămas în conştiinţa românească drept un simbol al disidenţei anticomuniste din perioada regimului totalitar al lui Ceauşescu.
După schimbarea regimului politic a luptat pentru libertate, pluralism politic şi apărarea drepturilor omului, numărându-se printre fondatorii primelor organizaţii ale societăţii civile.
A încetat din viață pe 4 mai 2018, la Cluj-Napoca.
