Interpreta de muzică ușoară Luminița Dobrescu s-a născut pe 5 iunie 1946, la București.
Pasiunea pentru muzică i-a fost inoculată de tatăl ei. A făcut cursuri muzicale la îndrumarea tatălui, care uneori obișnuia să cânte. Una dintre colegele ei de școală a fost Angela Similea. Cele două au fost bune prietene, însă, pe parcursul anilor, amiciția s-a încheiat.
Deși a dat examen de admitere la Medicină, a visat să facă canto, iar mai târziu a fost admisă la Conservatorul ”Ciprian Porumbescu”, la secția Pedagogie. La momentul ”Cerbului de Aur” din anul 1969 era deja studentă în anul III acolo.
În 1969 a devenit prima cântăreață din România și din Europa de Est care a câștigat prestigiosul Festival Internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov, cu piesa ”Of, inimioară”.
Pentru Luminița Dobrescu, festivalul din 1969 a fost prilejul de a debuta în industria muzicală. Artista a reușit să cucerească pe toată lumea cu melodia care i-a adus marele trofeu.
În perioada 1965-1970, a fost una dintre cele mai apreciate cântărețe din România. Era plătită foarte bine, fiind apreciată inclusiv de cuplul Ceaușescu.
Ajunsă "pe val", i s-a propus colaborarea informativă cu organele Securității statului, acesta fiind - conform artistei - unul dintre motivele care au determinat-o să plece în exil. A hotărât sa rămână în Germania, în 1970, ceea ce i-a adus și divorțul de soțul ei de atunci. În Germania Federală, a învățat limba timp de patru ani la Institutul ”Goethe” și a cerut azil politic, primit după șapte ani. Ulterior finalizării perioadei de azil, a primit cetățenie germană, moment în care a trebuit să renunțe la cea română. A primit în România, printr-un proces politic, 10 ani de condamnare, după trei ani fiind amnistiată.
La Berlin, cu ajutorul unei cunoștințe, a reușit să obțină un contract cu o casă de discuri şi a înregistrat 10 discuri.
În paralel, pe fondul unei mai vechi pasiuni pentru pictura pe sticlă și pe hârtie japoneză, a avut numeroase expoziții, printre care și una de icoane pe sticlă, special organizată în memoria victimelor marelui cutremur din 1977, banii din vânzări fiind transmiși sinistraților, prin Ambasada României.
După deschiderea galeriei de artă, s-a concentrat pe colecții și comerț cu antichități, activitatea de solistă trecând pe plan secund.
