Alexandrina Cantacuzino, feministă, filantroapă și diplomată, s-a născut pe 20 septembrie 1876, la Ciocăneşti, judeţul Ilfov.
În copilărie a beneficiat de atenţia guvernantelor, apoi a fost trimisă să-şi desăvârşească studiile în Franţa. În 1899, s-a căsătorit cu politicianul conservator Grigore Cantacuzino.
Alexandrina Cantacuzino a făcut parte din diverse asociaţii ale vremii, ce militau pentru îmbunătăţirea situaţiei femeii române. Astfel, în 1910 a subscris iniţiativei unui grup de militante pentru drepturile femeii şi a fondat şi condus Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor (1918-1938). A condus mai multe asociaţii şi organizaţii feministe, printre care Gruparea Femeilor Române, Asociaţia Casa Femeii, Societatea Solidaritatea sau Consiliul Naţional al Femeilor Române.
Activitatea ferventă desfăşurată la nivel naţional a fost dublată de o serie de iniţiative în plan regional şi chiar european, de numele Alexandrinei Cantacuzino legându-se înfiinţarea Micii Antante a Femeilor sau gestionarea, în calitate de vicepreşedinte, a activităţii Consiliului Internaţional al Femeilor.
A fondat, în 1929, primul partid politic feminin din România: Gruparea Naţională a Femeilor Române, gest influenţat de corporatismul fascist. În calitatea sa de preşedintă a partidului, a propus mai multe legi menite să reglementeze poziţia femeii în societatea românească, inclusiv legea prin care femeile urmau să participe la apărarea ţării.
Convingerile sale în problematica drepturilor femeii îşi au rădăcinile într-o concepţie patriarhală despre stat şi societate. Conduita sa publică a dat un impuls mişcării feministe, propunând un nou discurs despre femeie şi locul ei în societate.
A încetat din viață pe 12 octombrie 1944, la București.
(diferite surse)
