Alexandru Roman, om politic și de cultură, publicist, s-a născut pe 26 noiembrie 1826, în Aușeu, județ Bihor.
A urmat studiile primare și secundare la Beiuș și Oradea, iar pe cele superioare la Universitatea din Viena, studiind filosofia, matematica și teologia. A fost profesor la Gimnaziul „Samuil Vulcan” din Beiuș, fiind primul profesor care a ținut prelegeri în limba română. Din 1851 a devenit profesor titular de Limba română la Academia de Drept din Oradea, iar între 1862-1867 a fost profesor de Limba română la Universitatea din Budapesta. A fost unul dintre inițiatorii Catedrei de Limbă și literatură română de la Budapesta, alături de episcopul greco-catolic Vasile Erdeli-Ardeleanu.
În 1866, Alexandru Roman s-a numărat printre membrii fondatori ai Societății Literare Române, care ulterior a devenit Academia Română, aflându-se și printre organizatorii Societății de Lectură a Junimei Române Studioase (1851) și ai Societății Petru Maior (1862).
Între 1865-1888 a fost deputat în Parlamentul de la Budapesta, în care s-a pronunțat pentru drepturile românilor din Transilvania.
A încetat din viață pe 27 septembrie 1897, la Sebeș.
(diferite surse)
