Nicolae Steinhardt, scriitor, critic literar şi doctor în drept constituţional, s-a născut pe 29 iulie 1912, în comuna Pantelimon, într-o familie evreiască.
A fost, în fapt, o prezenţă fascinantă în mai multe domenii: literar, teologic, etic, critic şi cultural. Evreu la origini, el s-a convertit la religia creştin-ortodoxă în închisoarea de la Jilava şi s-a călugărit la Mănăstirea Rohia după eliberarea din detenţie, sub numele de fratele Nicolae.
Steinhardt este creatorul unei opere unice în literatura română, „Jurnalul fericirii”, rămasă posterităţii drept „testamentul” său literar. A fost atras de lectură din copilărie, între 8-12 ani, el citind deja marea majoritate a capodoperelor literaturii universale: Tasso, Goethe, Shakespeare, Balzac, Tolstoi, Vergiliu, Homer, Dante, Sofocle, Rousseau, Racine sau Chaucer.
În 1934 s-a licenţiat în Drept şi Litere la Universitatea din Bucureşti, iar în 1936, a devenit doctor în Drept Constituţional, sub îndrumarea lui Mircea Djuvara, cu lucrarea „Principiile clasice şi noile tendinţe ale dreptului constituţional. Critica operei lui Léon Duguit”.
În 1960, a fost arestat şi condamnat la 12 ani de muncă silnică, 7 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii personale, pentru „crimă de uneltire împotriva orânduirii sociale a statului”.
A încetat din viață pe 30 martie 1989, la Baia Mare.
(diferite surse)
