Tiberiu Brediceanu, compozitor, folclorist și jurist, s-a născut pe 2 aprilie 1877, la Lugoj.
A fost unul dintre cei mai importanți culegători și aranjori de folclor din istoria muzicii românești. Ca etnomuzicolog și compozitor, a contribuit fundamental la păstrarea și valorificarea tezaurului muzical tradițional românesc.
Primele noțiuni muzicale le-a primit de la mama sa, urmând apoi lecții de pian și de teorie, solfegiu și armonie. Și-a continuat educația muzicală la Kosice şi la Blaj, dar s-a perfecționat și la Sibiu și Brașov, unde a studiat compoziție și instrumentație.
În paralel, a studiat Dreptul la Budapesta, Bratislava, Viena și Roma, iar în 1902 și-a obținut doctoratul în Drept, la Universitatea din Cluj.
În perioada 1890-1914 a activat ca pianist concertist, iar după încheierea studiilor universitare a fost angajat al Băncii „Albina” din Sibiu, devenind, ulterior, director al sucursalei din Brașov.
În 1918, a participat la Marea Unire de la Alba Iulia, ca deputat ales al Brașovului, iar biografia sa consemnează calitatea sa de membru fondator al mai multor instituții culturale importante, precum: Opera Română, Teatrul Național, Conservatorul din Cluj-Napoca sau Societatea Compozitorilor Români.
A fost director al Operei Române din Cluj-Napoca, iar după ce a colaborat o perioadă ca folclorist, a devenit președinte al Comisiei pentru culegerea și publicarea cântecului popular românesc. În 1941-1944, a fost director al Operei Naționale din București.
Ca director al Operei Române din Cluj și al celei din București, a promovat constant creația muzicală românească. Prelucrările sale de folclor și compozițiile originale inspirate din muzica populară au creat o punte între tradiție și modernitate.
Din creația sa amintim: ”Ardeleana”, ”Rândunica”, ”Doină și joc pentru flaut și pian”, ”La şezătoare”, ”Seara Mare”, ”S-a dus cucul” etc.
A semnat studii, articole, emisiuni de radio și televiziune, a susținut conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice, fiind membru corespondent al Societății Franceze de Muzicologie, dar și membru corespondent al Academiei Române.
În calitate de culegător de folclor a adunat peste 2.000 de melodii populare, fiind distins cu Premiul de Folclor al Societății Compozitorilor Români, Premiul Național pentru Muzică, dar și cu titlurile de Maestru Emerit al Artei și Ordinul Muncii, clasa I și Artist al Poporului, ulterior cu Ordinul Meritul Cultural, clasa I.
A încetat din viață pe 19 decembrie 1968, la București.
