Jacques Brel, cantautor, actor și realizator de film belgian de expresie franceză, s-a născut pe 8 aprilie 1929, la Schaerbeek. Datorită calităților literare ale versurilor sale a fost considerat și poet. Într-un sondaj din 2005 a fost desemnat de publicul francofon din țara natală drept cel mai mare belgian din toate timpurile.
A urmat Colegiul ”Saint Louis” din Bruxelles, unde a participat la crearea trupei dramatice a școlii, a scris poezii și nuvele și a făcut primele improvizații la pian pentru poemele compuse de el. Ulterior s-a alăturat organizației catolice de tineret Franche Cordée, unde s-a remarcat cântând și ca actor în piese de teatru.
Începând din 1952, a început să compună și să interpreteze propriile cântece într-un cadru restrâns, obținând succese minore.
În 1953, a înregistrat primul său disc, conținând două cântece, ”La Foire” și ”Il y a”, din care a vândut 200 de exemplare. Cucerit de această interpretare, Jacques Canetti, descoperitor de talente, director al celebrului cabaret parizian ”Les Trois Baudets” și director artistic la Philips, l-a invitat la Paris, astfel că, în 1954, Brel s-a mutat definitiv în capitala Franţei, unde a cântat la cabaretele ”Les Trois Baudets” și ”Chez Patachou”.
În 1956, a susținut turnee în Africa de Nord, la Amsterdam, Lausanne și în toată Belgia.
În iunie 1957, a fost unul dintre laureații Marelui Premiu al Discului decernat de Academia "Charles Cros".
În 1959, a înregistrat ”La valse à mille temps” și ”Les flamandes”.
În 1960, a susţinut un spectacol la Hotelul ”Shepheard's” din Cairo, iar în 1961 a concertat în Canada şi a compus hiturile ”Le Moribond” și ”Les Bourgeois”.
1964 a fost anul unor compoziții renumite, printre care: ”Jef”, ”Amsterdam”, ”Mathilde” și ”Le Dernier Repas”.
La apogeul carierei, în 1966, a decis brusc să renunțe la viața muzicală, încheindu-și activitatea pe scenă prin celebrele concerte de adio de la Sala ”Olympia” din Paris.
A încetat din viață pe 9 octombrie 1978, la Bobigny, Franța.
