Maria Kalesnikava, flautistă profesionistă și activistă politică belarusă, s-a născut pe 24 aprilie 1982, la Minsk, într-o familie de ingineri.
A studiat într-o școală de muzică, apoi a absolvit Academia de Muzică de Stat din Belarus ca flautistă și dirijoare.
La 17 ani, a început să predea flautul la un liceu privat din Minsk. A cântat la flaut în Orchestra Academică Națională de Concerte a Republicii Belarus.
A participat la turnee în Italia, Polonia și Lituania.
La 25 de ani, s-a mutat în Germania și s-a înscris la Universitatea de Stat de Muzică și Arte Interpretative din Stuttgart, obținând două diplome de master, una în Muzică Veche și alta în Neue Musik, în 2012.
Kalesnikava a fost una dintre cele trei femei, toate novice în politică, care și-au unit forțele pentru a conduce campania împotriva lui Lukaşenko la alegerile prezidențiale din 2020, după ce alţi candidați mai proeminenți au fost împiedicați să participe la scrutin.
O imagine a celor trei - Tsikhanouskaya strângând pumnul, Kalesnikava făcând un semn în formă de inimă și Tsepkalo făcând un „V” pentru victorie - s-a răspândit rapid. În perioada premergătoare votului, ele au atras mulțimi de zeci de mii de oameni, luând autoritățile prin surprindere.
Lukașenko a revendicat victoria în alegeri, dar Tsikhanouskaya l-a acuzat că a falsificat rezultatele și i-a furat victoria. Guvernele occidentale i-au susținut afirmația, iar Uniunea Europeană și Statele Unite au declarat că nu îl recunosc pe Lukașenko ca lider legitim al Belarusului.
Astfel, au izbucnit proteste pro-democrație în masă și mii de oameni au fost arestați. Tsikhanouskaya, Tsepkalo și alte figuri ale opoziției au fugit în exil, dar Kalesnikava a ales să rămână. A fost răpită de pe stradă de către ofițeri mascați pe 7 septembrie 2020, urcată într-o dubă, dusă la granița cu Ucraina și amenințată cu expulzarea, „în viață sau în bucăți”. A fost condamnată la 11 ani de închisoare pentru acuzații care includeau conspirație pentru preluarea puterii și, ulterior, a fost inclusă pe o listă de „persoane implicate în activități teroriste”. A fost ținută în izolare aproape tot timpul celor cinci ani și trei luni petrecuți în închisoare, fără să-și poată vedea sau auzi familia sau avocații.
Pe 13 decembrie 2025, Alexandr Lukașenko a eliberat 123 de deținuți politici, printre care şi pe Maria Kalesnikava, în schimbul ridicării sancțiunilor asupra potasiului belarus.
