Walter Gropius, arhitect și pedagog german, s-a născut pe 18 mai 1883, la Berlin.
A rămas în istorie ca una dintre cele mai influente figuri ale modernismului. Adept al tehnicilor industrializate de producție în masa și al funcționalității prin forme simplificate, arhitectul respinge formele tradiționale, adoptând în proiectele sale tehnologii și materiale moderne, ca sticla, oțelul și betonul sau betonul armat.
A urmat studii de arhitectură la Munchen, apoi s-a transferat la Berlin. Și-a făcut ucenicia la biroul din Berlin al arhitectului Peter Behrens, iar după doi ani și-a înființat propriul birou de arhitectură, alături de Adolf Meyer.
Scopul său era realizarea clădirii „la cheie”, de la designul arhitectural iniţial până la mobilarea încăperilor şi decorarea acestora.
A pledat pentru conceptul de eficiență arhitecturală, prin care un ansamblu de clădiri este realizat arhitectural şi constructiv cu mijloace materiale, financiare şi umane minime.
O clădire care a avut o mare influență asupra arhitecturii viitoare, considerată prima clădire a stilului modernist, este clădirea fabricii de pantofi Fagus din Alfred-an-der-Leine, Germania.
Liniile sale curate și elementele standardizate au influențat forma modelului său de fabrică, prezentat în cadrul expoziției Deutscher Werkbund de la Koln din 1914.
Reprezentant de vază și figură proeminentă în cadrul Consiliului de Artă al Muncitorilor, Gropius a fost numit, după Primul Război Mondial, director al școlii de stat Bauhaus de la Weimar, ce reprezenta o fuziune între fostele școli de arte frumoase și cele de meserii.
În 1929, a fost numit vicepreședinte al Congresului Internațional de Arhitectură Modernă.
În 1930, a organizat expoziția Werkbund în cadrul renumitului Salon de Arte Decorative de la Paris. Tema expozitiei a fost designul, mobilarea si decorarea unui hotel de 10 etaje, Gropius realizand planurile structurii din otel si a spatiilor comune - galeria/ biblioteca si cafeneaua.
În 1934, s-a stabilit la Londra, unde a lucrat cu arhitectul Maxwell Fry, iar în 1935 a emigrat în SUA, devenind decan al Facultății de Design din cadrul Universității Harvard. Acolo, a înființat, alături de câțiva tineri arhitecți americani, The Architects Collaborative (TAC), firma de arhitectură ce va deveni una dintre cele mai cunoscute și respectate din domeniu.
A încetat din viață pe 5 iulie 1969, la Boston.
