Scriitorul italian Carlo Emilio Gadda s-a născut pe 14 noiembrie 1893, la Milano. A fost unul dintre cei care au introdus elemente de jargon și dialectale în limba literară italiană, îmbogățind-o până la un nivel baroc. Opera sa polemică și protestatară dezvăluie adevărul despre fascism, utilizând în acest scop alegoria și grotescul.
A studiat la Universitatea Politehnică din Milano. A luptat în Primul Război Mondial și a fost făcut prizonier şi deportat într-un lagăr din apropiere de Hanovra (Germania). A revenit în Italia în 1919, unde a absolvit universitatea. În perioada 1920-1935, a lucrat ca inginer electric (inclusiv trei ani în Argentina).
Din anii 1940, s-a ocupat de literatură, dar a activat și la radio.
Din opera sa, amintim: ”Madonna filozofilor”, ”Castelul din Udine”, ”Minunile Italiei”, ”Anii”, ”Prima carte de fabule”, ”Jurnal de război și închisore”, ”Vise și fulgere”, ”Călătoriile, moartea”, ”Cunoașterea durerii”, ”Nuvele din ducatul în flăcări” etc.
În 1934, a câștigat Premiul "Bagutta" cu scrierea ”Castelul din Udine””, iar în 1953, Premiul "Viareggio" cu ”Nuvele din ducatul în flăcări.
A încetat din viață pe 21 mai 1973, la Roma.
